Despre iertare sau un miniprotest pentru ursii din China!

Aseara m-am uitat la televizor pe Animal Planet la un documentar despre salvarea ursilor gulerati (sau luna) din China. Acesti ursi sunt tinuti in conditii mizere si sunt supusi unor chinuri groaznice in ferme de recoltare a bilei. Bila din ficatul lor este considerata in medicina traditionala chineza cu proprietati tamaduitoare. Nu doresc sa descriu conditiile mizere si chinurile lor, dar cateva cuvinte tot am sa va spun, doar ca sa intelegeti contextul. In aceste "ferme" din China (baraci ordinare si insalubre) sunt tinuti si crescuti ursii gulerati asiatici (in libertate ei sunt pe cale de disparitie). Sunt parctic inghesuiti intr-o cusca in care nu se pot nici macar rasuci, aceste custi sunt stivuite ca intr-un depozit pentru a se putea recolta usor fierea de la animalul viu. Inainte de a fi introdus in cusca animalul este intepat in abdomen si i se infige un cateter (furtunel sau teava metalica) din care ii este extrasa periodic bila (fierea). Bila este apoi transformata in praf si vanduta ca medicament. Unii ursi stau si 10-15 ani (depinde cat de rezistent este) in aceste conditii. Ei sufera datorita acestui tratament, sufera de boli provocate de aceea rana din abdomen mereu deschisa, sufera de foame, sufera datorita oamenilor care ii trateaza asa cum ii trateaza in acele asa zise ferme de recoltare, unii dintre ursi ajung acolo dupa ce sunt prinsi in capcane in padure si ajung fara labe sau cu alte rani datorita capcanelor. Puteti vedea si citi mai multe pe site-ul: http://www.animalsasia.org/. Ceea ce m-a pus mai mult pe ganduri a fost urmatorul comentariu al lui Jill de la China Bear Rescue (Jill este initiatoarea unui proiect de salvare a acestor ursi). Jill prezenta toata aceasta grozavie legata de exploatarea ursilor si eforturile pe care le face fundatia pe care o reprezinta pentru salvarea acestor animale. Comentariul era legat de prezentarea catorva ursi ce tocmai au fost adusi la sediul fundatiei (unde au toate conditiile pentru un trai bun) si cat de repede s-au adaptat acestia noilor conditii, la sfarsit a fost o parte care suna cam asa: "Femela pe care abia am adus-o, s-a adaptat atat de repede si ne-a acceptat imediat. A colaborat cu noi si ne-a lasat sa o ingrijim fara nici un pic de agresivitate, cu toate ca si noi suntem oameni la fel ca si cei care au chinuit-o in ultimii 5 ani! Sunt mereu uimita de capacitatea lor de IERTARE. Tot niste oameni i-au facut un mare rau dar ea acum tot cu oameni traieste si nu ii agreseaza in nici un fel!"

Interesant mod de a privi lucrurile si mai interesanta reactia bietelor animale, care dupa ce au indurat atatea chinuri nu au papat nici un om inca, ba se inteleg chiar foarte bine cu noile lor cunostinte bipede.

M-a dus gandul imediat la capacitatea noastra de a IERTA, ca oameni. Ce bine ar fi daca si noi am putea ierta cam in aceeasi masura, ce usoara si plina de frumuste ar fi viata noastra.

Din pacate pentru multi dintre noi masura asta este prea mare, prea greu de ridicat si o caram dupa noi mult timp. Ne lasa golasi inlauntrul sufletului si reci in trup si comportament, ne urateste si ne otraveste (vezi postul http://costibalan.blogspot.com/2008/03/metafora-lada-cu-piersici.html si comenatriile lui).

De multa ori ma intreb care este cauza ce duce la asta?

Raspunsul care mi-a venit cel mai des in minte si pe care l-am probat si a mers, este urmatorul: Daca nu te ierti pe tine mai intai si nu te impaci cu tine insuti este greu si aproape imposibil sa faci asta cu ceilalti ! Daca pe tine nu te-a iertat nimeni (sau tu nu ai fost constient de asta) duce in plus la lipsa cunoasterii actului de iertare. Aici vorbesc de oameni obisnuiti - ii excludem pe cei rai prin fiinta lor sau pe cei bolnavi mintal sau spiritual.

Cine sa ne invete sa iertam daca noi nu stim cum ? Cine sau ce ne poate spune daca am iertat cu adevarat? Cine ne poate lua masura si ne poate pune cantarul la ceea ce iertam si la ce a ramas negru in sufletul nostru? Oare iertarea vine atunci cand uiti sau atunci cand iti amintesti dar nu te mai doare acolo unde te-a durut atunci?

Eu cred ca putem incepe a invata sa iertam de la acesti ursuleti simpatici din adapostul China Bear Rescue, sau de la parintii nostri cand ne iertau, sau de la Isus, sau de la oricine vrea sa ne invete sa iertam, dar va trebui sa invatam sa ne iertam pe noi inainte. Si cel mai simplu este sa ne impacam cu noi insine, sa ne gandim la ce este important pentru noi, sa ne IUBIM si sa ne acceptam. Cred ca asa vom putea sa ii iertam si pe ceilalti si sa ne traim viata fericiti asa cum ne dorim, sa lasam in urma greutatea si sa nu platim acel pret pentru ceea ce nu iertam altora. Sa ne fie noua bine, dar si celor din jurul nostru.

Am avut ocazia de multe ori sa intru in contact cu oameni ce aveau probleme datorita faptului ca puneau la suflet si nu iertau (de cele mai multe ori pe buna dreptate) pe altii. Altii care aveau o influenta nefasta asupra acelor persoane (sefi, fosti iubiti/e, etc.). Problemele ajungeau sa fie de sanatate uneori. Este bine sa ne gandim daca merita platit acest pret! Daca ne iubim pe noi o sa vedem ca nu merita. Atunci putem ierta acele persoane (macar de genul: iarta-i ca atat ii duce mintea si sufletul pe ei!) si influenta lor asupra noastra sa nu fie asa de mare.

Daca ai avut rabdare sa citesti tot pana la capat iti doresc sa te IUBESTI pentru ca atunci vei fi IUBIT si vei IUBI si cu siguranta vei si IERTA!