Si aici introduc o paralela cu a cauta puncte de sprijin in exterior (avere, putere, marire, indestularea trupului si egocentrism) toate astea la primele valuri mai puternice ale vietii te scufunda in neagra groapa a deznadejdei, a depresiei si uitarii de sine.
O insula este un teren solid, pe care chiar daca valurile o matura ea ramane si ceea ce am sadit in pamantul ei rasare iar, indiferent de ce schimbari au loc. Insula se adapteaza mediului: daca are parte de o clima blanda atunci pe ea cresc copaci falnici si inalti, daca ea este supusa furtunilor atunci pe ea se vor dezvolta arbusti mici cu radacini adanci, puternici si rezistenti. Tot asa Dumnezeu a creat pe lumea asta totul, in asa fel incat viata sa se adapteze, sa reziste, sa se transforme, dar sa se pastreze in toata frumusetea sa.
Fiecare dintre noi are parte de furtuni si de incercari, pleaca la drum cu o anumita zestre, mai mare sau mai mica (depinde din ce parte vezi lucrurile), dar Dumnezeu ne-a creat astfel incat sa stam pe insula si sa prindem radacini pe ea. Si tot EL ne-a dat si puterea de a alege, de a ne face cate o barca, sau chiar un transatlantic (fiecare dupa puteri si dorinte) pentru a naviga in oceanul vietii, ne-a dat posibilitatea de a alege.
De a alege sa fim capitani de vas sau ziditori de cetate pe uscat. Dar daca am ales vasul sa nu uitam de EL, ca altfel ne ratacim pe mare, ne pierdem punctele de sprijin, vom fi la voia valurilor si ajungem sa fim capitani pe Olandezul Zburator cel ce este blestemat sa nu mai vada tarmul niciodata.
Hughes spunea ca ancorarea in Eternitate o facem prin credinta si prin ceea ce avem in sufletul nostru mai bun. El mergea mai departe si expunea etapele integrarii experientei mistice, dar las astea pentru cei ce doresc sa vada expunerea-link-ul este in partea 1.
Ce mi se pare interesant este, dupa cum expune Hughes, ceea ce Dumneazeu vrea de la noi si enumera aici dorintele LUI, pe anumite nivele de acceptare si putinta ale omului, pornind de la primul: daruieste-te mie cu trup si suflet (valabil pentru preoti, calugari, etc), trecand prin cel canonic-sa urmezi invataturile din cartile sfinte, ajungand la cel faptic-lucreaza pentru mine. Acesta mi-a placut cel mai mult. Practic face referire la faptul ca printre numeroasele lucruri pe care le facem in fiecare zi sa facem ceva si pentru EL. Sa facem o fapta buna, sa spunem o vorba buna, etc. Hughes fiind budist spunea sa ducem si ceva la templu.
Interesanta viziunea libertina (de fapt budista) a lui Hughes, care lasa loc multor interpretari si alegari personale. El spunea ca Dumnezeu este ingaduitor si daca nu poti sa faci primul lucru (echivalentul cu a te calugarii), EL nu se supara si poate il poti face pe al 2-lea (sa urmezi indeaproape invataturile cartilor sfinte-indiferent de ce religie esti), daca nu poti face asta, atunci EL nu se supara si poti face urmatorul lucru (sa lucrezi pentru el) si daca nici asta nu poti face El tot nu se supara atata timp cat cauti adevarul si cunoasterea.
In fapt toate sunt cai de a il cunoaste pe Dumnezeu sau cai de a cauta in tine acel lucru care iti da echilibrul dinamic necesar, pentru ca noi suntem sisteme alcatuite din alte mici sisteme si pentru ca noi facem parte din alte sisteme mai mari. Cum este in mic asa si in mare, cum este in mare asa si in mic, cum este in microcosmos asa este si in macrocosmos iar omul este la mijloc.
Parerea mea este ca echilibrul nostru, stabilitatea pe care o cautam, in aceasta lume a schimbarilor se afla si in noi, in interiorul nostru dar si in credinta noastra in ceva mai mare ca noi. Practic daca suntem aliniati pe nivelele neurologice din NLP cu baza in mediu si varful in spiritualitate (Dumnezeu, credinta, etc), putem gasi puncte de sprijin pentru acest titirez care este viata.
Ca sa vedeti un exemplu concret, cititi urmatorul post al altui om pe care il admir: Privitor la jocul vietii . Vasi, este un om minunat, care si-a gasit punctele de sprijin, in ciuda valurilor vietii si a corabioarei lui mai aparte. O sa le vedeti pe ale lui si dovada ca stie unde este portul si cetatea sa.
Nu vreau sa va dezamagesc, asta daca credeati ca exista o reteta, un panaceum universalis, o pastila pe care o inghitim si asteptam cuminti sa isi faca efectul. Vai, dar nu exista asa ceva, pentru ca suntem unici, suntem diferiti si fiecare din noi trebuie sa isi caute si sa isi gaseasca singur portul linistii sale.
Asadar dragelor si dragilor: cautati, fiti curiosi, intrebati ! Asa veti fi siguri ca Dumnezeu va iubeste si va puteti gasi puncte de sprijin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu