Oamenii incep sa fie din ce in ce mai nervosi, mai furiosi, mai salbatici si extremisti. Parca o disperare neagra le-a cuprins mintile. De multe ori si eu ma simt prins intr-o toropeala vascoasa plina de temeri, spaime si griji ce naste furie si violenta. Ii multumesc bunului Dumnezeu ca am reusit in ultima vreme sa imi pastrez calmul, nu intotdeauna, dar in marea majoritate, am reusit sa fac un pas lateral si sa ma detasez un pic de nebunia cotidiana. Uneori ma uit parca la un film, cu care mai interactionez din cand in cand.
Totul incepe dimineata devreme de cand deschid geamul, inca de la ora 6 se aud claxoanele nervosilor din intersectie, iar intersectia din capatul strazii mele nu este una aglomerata, se claxoneaza incontinuu pana la ora 08:00 cand plec la servici. Sotia spune ca asa este pana pe la pranz. Seara este aceeasi nebunie cam pana la ora 19:00.
Masini care merg pe contrasens, altele care depasesc periculos, pietoni grabiti si furiosi, santiere mai mari sau mai mici peste tot si muncitori care se cearta cu toata lumea. Se arunca cu nepasare gunoaie pe jos, pusti negriciosi cu apucaturi de cocalari sa iau de fetele ce trec grabite catre scoala. Pitipoance de maxim 16 ani scuipa si iti sufla in fata fumul de tigara.
Urmeaza toata sarabanda drumului prin Bucuresti pana la servici si inapoi unde toata lumea este grabita, la toate semafoarele se claxoneaza si se injura, trebuie sa fi foarte atent la trecerea de pietoni sa nu dea vre-un berbec sau caprita peste tine. Oamenii au priviri incrancenate, furioase sau fete tampe, adormite.
Lumea de pe strada este la fel de adancita in cosmarul propriu interior, incat te lovesti de ei si unii nici nu baga de seama, iar altii mai au un pic si iti sar la gat.
Ieri, la o mica trecere de pietoni semaforizata aflata pe o straduta ce da in Banu Manta, soferi nervosi claxonau ca apucatii, de ce nu stiu. Se vedea clar ca intersectia era blocata si masinile din fata nu aveau ce sa faca decat sa astepte, nu era loc nici macar de intors (locul de acolo pana la intersectia cu Grivita este un santier continuu de ceva ani). Unul dintre cei mai nervosi era un nene cam la 55-60 de ani intr-un VW alb vechi cu 2 usi. Claxona si injura de mama focului si ambala masina nervos pe mijlocul trecerii de pietoni. Se pune rosu pentru el si verde pentru pietoni. Lumea incepe sa traverseze strada. Pe el nici macar nu cred ca il interesa ca se afla chiar pe trecere si fara sa se uite in oglinda retrovizoare, baga cu scrasnet in marsarier si da inapoi. Noroc ca harbuletu' nu avea demaraj ca ii culca pe bietii oameni la pamant, asa nu a reusit decat sa ii impinga cu bara din spate pe un barbat si pe o femeie (care a plecat si plina de noroiul harbului pe haine). Ei au trecut, au bombanit ceva si au plecat grabiti mai departe.
Nenea cu masina nici nu a vazut (sau nu l-a interesat), chestia este ca s-a oprit la cativa cm de mine. Toate astea s-au petrecut repede, m-am speriat cand am vazut berbecu' ca da cu harbu peste noi si i-am batut in geamul de la spate sa il fac atent. De spaima si nervi am insotit gestul meu si cu fraza: "Uita-te nene in oglinda cand dai cu spatele, ca lovesti ca boul lumea pe trecere de pietoni cand este verde !" Asta a fost scanteia care a aprins butoiul cu pulbere. Greseala mea ca am cam tipat la el (dar nu auzea daca nu faceam asta) si ca am jignit neamul cornutelor facand-ul pe el bou.
Ce s-a intamplat in continuare parca a fost desprins dintr-un film prost ! Nenea foarte nervos (rosu la fata, cu venele umflate pe gat, ochi inrositi) a inceput sa urle la mine ca de ce il injur si ca imi arata el mie. Foarte repde s-a dat jos din masina si efectiv s-a repezit la mine sa ma paruiasca !
Eu am ramas blocat si cum nu imi venea sa cred!
Nenea era ferm pornit sa imi dea o mama de bataie si sa ma invete minte sa nu mai deschid gura daca da el cu masina peste mine pe trecerea de pietoni.
Dragilor, eu nu sunt un pispirel chiar daca am 39 de ani, inca am 1.82 m, cam 90 kg, ma duc regulat la sala, am facut ceva rugby si ceva karati (cum se zice acum) la viata mea. Am eu ceva burtica dar nu ma sperii asa usor, mai ales de un nene trecut de 50 de ani si cam de 1,60 m. Culmea ca asta m-a lasat perplex !
Am simtit efectiv in piept un val de violenta, ura, nervi si furie ce se descarcau dinspre el inspre mine. omul incepuse sa danseze ca la box in fata mea pregatit sa imi dea una in mecla. Am vazut cum privirea lui se concentra catre punctul de pe fata mea in care vrea sa loveasca. Atunci vechile reflexe s-au activat, l-am asteptat si l-am lasat sa dea in gol.
In momentul in care am vrut sa ripostez un om de pe strada mi-a strans bratul o singura data. Ii multumesc din suflet, deorece gestul sau m-a scos din transa incaierarii. Mi-a soptit la ureche: "Lasa-l ca nu mai judeca, nu vezi !?". Atunci am reusit sa fac iar un pas lateral in realitate si sa vad situatia cu alti ochi. Chiar era hilar ceea ce se petrecea, pe langa ridicolul situatiei. M-am stapanit si doar i-am mai spus lui nenea sa fie atent sa nu mai dea peste oameni pe trecere.
Nenea cred ca a interpretat gestul ca pe o slabiciune a mea si s-a pregatit sa mai dea odata, m-am ferit si a doua oara, dar de data asta si-a luat avant prea tare, a cazut pe jos si in cadere l-a lovit pe domnul care ma atentionase pe mine. Acesta l-a ridicat de jos si era gata sa o fure si el. Atunci mi-am dat seama ca este momentul sa renunt si sa plec, altfel nenea era in pericol sa o fure de la cineva sau sa faca infarct de nervi si furie. El tot tipa ca nu il fac eu bou pe el, i-am replicat ca nu eu il fac ci mama lui il facuse si am plecat.
Dupa 10m, m-a apucat bataitul de nervi dar si rasul. Mergeam pe strada zambind ca prostu'n balci si bataind din corp de surescitare. Situatia o vedeam atat de ridicola si ma gandeam cat de nebun am fost sa ma bag in ea. Cat de anormala si aiurea! Atunci m-a pocnit luminarea, poate situatia este normala in vremurile pe care le traim, poate nebunia este o stare obisnuita in aceasta lume, poate anormali suntem noi cei ce credem ca astea sunt anormalitati.
Tu ce zici cititorule, pentru tine cum este ?
PS: ma bucur mult ca nu am dat curs invitatiei de chelfaneala a acelui nene orb de furie, chiar daca aveam dreptate si taurasul o merita cu varf si indesat ! O sa am grija sa nu ii mai provoc, pana la urma sanatatea lor este in joc, nu a mea.
Vreau sa fiu anormal intr-o lume de aceasta normalitate !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu