marți, 28 decembrie 2010

Urari de nou an

It's a romantic full moon, when Pedro said:

-Hey, mamacita, let's do Weeweechu!

-Oh no, not now, let's look at the moon! said Rosita.

-Oh, c'mon baby, let's you and I do Weeweechu. I love you and it's the perfect time, Pedro begged..

-But I wanna just hold your hand and watch the moon! replied Rosita.

-Please, corazoncito, just once, do Weeweechu with me!

Rosita looked at Pedro and said:

-OK, one time, we'll do Weeweechu.

Pedro grabbed his guitar and they both sang.....

-Weeweechu a Merry Christmas,
Weeweechu a Merry Christmas,
Weeweechu a Merry Christmas,
And a Happy New Year!

luni, 27 decembrie 2010

Intrebari

A trecut si Craciunul, vine Revelionul si iata a mai zburat un an.

Te uiti in urma si vezi ce a fost in acest an, privesti inainte si iti imaginezi ce iti va aduce noul an.

Ne punem multe intrebari si cautam raspunsuri. Uneori speranta infloreste frumos intr-un colt al sufletului, alteori teama umbreste un pic imaginea viitorului.

Balanta asta de sfarsit de an in care ne masuram gandurile, sperantele, faptele si trairile ne pune pe ganduri. Pe unii ii face un pic depresivi, pe altii mai optimisti si o parte din oameni raman indiferenti, dar sunt putini aceia care nu se gandesc la asta. Multe lucruri rele si urate s-au intamplat in lume in anul ce trece acum dar si multe lucruri frumoase. Daca avem grija sa ne hranim sufletul cu dragoste, daca ne iertam pe noi si pe cei de langa noi, daca aducem un strop de lumina in viata cuiva, atunci acest an a fost cu folos.


Cand uit asta ma uit in ochii baiatului meu si stiu ca timpul trece cu folos, cu scop si cu bucurie, restul nu este decat viata: cu bune cu rele, cu suisuri si coborasuri, cu lacrimi si zambete, cu tot ceea ce inseamna viata.

Intrebarile raman, raspunsurile vin sau se lasa asteptate, totul este sa nu uitam sa traim si sa ne bucuram de ce avem acum si sa speram ca Bunul Dumnezeu va avea grija de noi si la anul.

Speranta de mai bine arde in fiecare suflet de pe acest pamant si eu sper cu tot sufletul ca o sa mai treceti cu ochii pe acest blog si o sa fiti la fel de frumosi, o sa fiti sanatosi si plini de dragoste si o sa mergeti inainte in viata ca sa impliniti destinul!

joi, 16 decembrie 2010

De prin lume adunate

Travel to Australia

Urmatoarele intrebari despre Australia provin de la potentiali turisti in aceasta tara. Aceste intrebari au fost puse pe website-ul unei agentii de turism australiene iar raspunsurile sunt cele oferite in realitate de catre oficialii site-ului care au, in mod evident, simtul umorului.

I: Bate vreodata vantul in Australia? Nu am vazut niciodata la televizor ca ar ploua, deci cum cresc plantele?(UK)
R:Importam toate plantele gata crescute iar dupa aceea doar stam prin preajma privindu-le cum mor

I: voi putea vedea canguri pe strada? (USA)
R: Depinde cat de mult alcool veti bea.

I: As vrea sa merg pe jos de la Perth la Sydney - pot urma sinele de cale ferata? (Suedia)
R: Sigur, sunt numai trei mii de mile, luati multa apa cu dvs.

I: Este periculos sa umbli prin tufisuri in Australia? (Suedia)
R: Deci este adevarat ce se spune despre suedezi.

I: Exista ATM-uri in Australia? Imi puteti trimite o lista a locurilor unde se afla acestea in Brisbane, Cairns, Townsville si Hervey Bay? (UK)
R: Cumva ultimul dumneavoastra sclav a murit?

I: Imi puteti da cateva informatii despre cursele de hipopotami in Australia?(USA)
R: A-fri-ca este continentul acela in forma de triunghi la sud de Europa. AUSTRALIA este insula aceea mare din mijlocul Pacificului care nu are.....sau mai bine nu.
Sigur, hipopotamii se intrec in fiecare marti noapte in Kings Cross. Veniti dezbracat.

I: In care directie este nordul in Australia? (USA)
R: Stati cu fata la Sud apoi rasuciti-va cu 180 grade. Contactati-ne cand sositi si va vom da si restul detaliilor.

I: Pot aduce cu mine tacamuri in Astralia?(UK)
R: De ce? Folositi-va degetele cum facem si noi.

I: Imi puteti trimite programul Corului de baieti din Viena (Vienna Boys' Choir)? (USA)
R: Austria este tara aceea micuta invecinata cu Germania, a carei......sau mai bine nu.
Sigur, Vienna Boys Choir canta in fiecare marti noaptea in Kings Cross, imediat dupa cursa de hipopotami. Veniti dezbracat.

I: Pot purta tocuri inalte in Australia?(UK)
R: Sunteti politician britanic, nu-i asa?

I: Exista supermarket in Sidney si laptele se gaseste pe tot parcursul anului? (Germania)
R: Nu, noi suntem o civilizatie pasnica de vanatori/taietori de lemne. Laptele este ilegal.

miercuri, 8 decembrie 2010

Mos Nicolae

A venit si Mos Nicolae pe la noi. El nu stie de criza, de probleme ci doar de micile bucurii ce apar peste noapte in ghetutele copiilor. Bucuria din ochii unui copil care gaseste daruri in ghetute este nepretuita, la fel si a adultilor.

Din pacate in acest an am vazut multe fete triste si putina lume care sa se inghesuie la rafturile cu jucarii, anul acesta este mai sarac pentru multi.
Ce ma cutremura este ca de la anul va fi si mai sarac pentru multi copii, are guvernul grija de asta cu noile legi cum este Indemnizatia pentru mame. Au facut un lucru bun pentru viitorul tarii doar din motive elctorale, acum ofera variante de saracie pentru parintii care doresc sa faca copii. Gradinitele si scolile de stat sunt supra-aglomerate si nimeni nu este nebun sa isi dea copilul la cresa cand face 1 an. Taxele si accizele au crescut de nu le mai stim numarul. A crescut pretul la carburanti, deci va creste la toate produsele, inclusiv la cele de baza. Planuri concrete si fiabile de redresare economica nu apar, dar facem autostrada la preturi mult mai mari ca in Germania.
Avem un guvern care actioneaza conform principiului: "Dupa mine, potopul !" Oamenii isi pierd locurile de munca, salariile sunt taiate pentru cei de la stat dar si in mediul privat (aici daca nu sunt taiate sunt sigur inghetate de minim 1 an), cursul EURO creste si cresc si ratele, etc. Guvernul cere sacrificii, dar numai tot de la cei saraci si cinstiti, sa se sacrifice ei si nu averile guvernantilor. Pacat, nici crestini nu mai suntem, ne inchinam din ce in ce mai mult zeului ban, sa ne lase sa mai traim o zi !

Avem parte de un Mos Nicolae trist si sarac !

Ochii oamenilor sunt mai reci si fetele lor mai indarjite, multi uita sa mai fie darnici cu cei mai nevoiasi, de teama viitorului.

Dar o speranta ramane, inima omului este facuta sa indure, pana la un punct !

Oare unde o fi punctul nostru ?

vineri, 5 noiembrie 2010

Dumnezeul salvarii

In sublima lui lume,
In care sanul femeii este loc de viata si de moarte,
Poetul acum de noi se desparte !
Dumnezeu sa il odihneasca pe Adrian Paunescu si sa mai citim una din frumoasele lui poezii!

Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-aşez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii şi-al tainelor cântec,

Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.

Eu las adevărul acesta să steie,
Eşti cea mai fierbinte şi dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Dă marea afară din casă şi vino,
Nestinso, neblândo şi iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că eşti slăbiciune,

Că inima-mi pica din piept şi mă cheamă,
Că sufletul meu te consideră mamă,
Că norii se-adună şi vremea se strică
Şi eu, stând sub grijă, te ţin ca pe-o fiică,

Dar tu dintre toate mai nouă, mai vechea,
Îmi eşti dulcea umbra, împasul, perechea,
Tu, drama cu mii de soluţii greşite,
Te plâng până ochii îmi ies din orbite.

Fii azi râzătoare, fii azi optimistă,
Soluţia buna e-n noi şi există
Şi dacă, iubito, femeie visată,
Ar fi să ne stingem curând, nu odată,

Din dragostea noastră nebună şi bună,
Cu marea în casă, şi-n pat arşi de lună,
Eu ştiu că s-or naşte sub cinice astre
Alţi doi să repete-ntrebările noastre.

Ţi-ai naşte copilul, ţi-aş naşte copila,
În pumni de olar ar surâde argila
Şi daca nu e Dumnezeu să audă
Ce luptă dăm astăzi cu moartea cea crudă,

Din dragostea noastră, prin timpul prea greu
S-ar naşte el, vindecător Dumnezeuul,
Pe tronuri sărace suindu-şi fiinţa
Ar face să cânte prin noi suferinţa.

Iubito, amână secunda fatală,
Să dăm alor noştri şi dramă şi boală,
Copiilor noştri să dăm să învingă
Prin ei tragedia cu chip de seringă.

Dă zgomotul mării afară din casă,
Vreau linişte, linişte, marea m-apasă.
Vreau moartea să vină să lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.

Şi mută din tine în mine durerea,
Că tot ţi-o voi lua folosind mângâierea
Te-nchină şi crede, în mine te mută,
Cu jale cu tot şi cu clipa temută.

Şi daca se-ngăduie fapta aceasta,
Cu pumnii aprinşi mergi şi sparge fereastra,
Să intre barbara şi tulburea mare
Prin noi în pământul pe care nu-l doare,

Să intre săratele zbateri şi unde
Sub toţi cei ce n-au simţăminte profunde,
Să-mi spele armura, sa-ţi treacă de coapsă,
Căci marea e singura lumii pedeapsă,

Să rupa, în val, şantinele de veghe,
Căci marea e singura morţii pereche,
Să vina fatal, consfinţând cu toţi solii
Mutarea în mine a dramei şi bolii,

Să vina să stingă cu tot vicleşugul
Şi lampa din casă şi ochii şi rugul
Şi-apoi să mă ducă departe, departe,
Sătulul de viaţă, bolnavul de moarte,

Să-ţi scriu cărţi poştale pe piele de cegă
Din Marea Niponă, din Marea Norvegă,
Din Marea de Flăcări ce plânge sub mare,
Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,

Iubito de neguri, iubito de lună,
Iubito de taină şi jale-mpreună,
Iubito de carne, iubito de şoapte,
Suav miazăzi şi brutal miazănoapte,

Dar ăstea sunt simple şi bune cuvinte,
Sint legile care fac vieţi şi morminte,
Dar ăstea nimic nu înseamnă când vine
O grijă la mine şi moartea la tine.

Apleaca-ţi fiinţa prin ceaţa albastră
Să naştem salvarea din dragostea noastră
Şi roagă-te fiului tău ce e-n tine,
Să vină mai repede, să-ţi fie bine.

Să vina să urle ca mama şi tatăl
Îi sunt duşi la moarte; el şovăie, iată-l,
Da sângele tău, pur şi tânăr, să-l crească
În ritm fără pauză neomenească,

Dă pantecul tău, rodniciei, seminţei,
Fii gazdă nu bolii, ci vietii, fiinţei,
Tu meriţi pământul să-ti stea sub picioare,
Regină prea blândă şi nemuritoare,

Din mare să-ţi bată mătănii catargul,
Cum buzele tale îşi tânguie arcul,
Cum inima mea te-a găsit şi te ştie
Şi eşti bucurie, şi eşti tragedie.

Hai, vino, în liniştea mea neguroasă,
Dă zgomotul mării afară din casă
Şi-n larmele lumii şi-n templele mării
Să naşti Dumnezeul cinstit al salvării.

joi, 4 noiembrie 2010

Gandul de saptamana asta

Zilele astea am fost atent la fenomenul: eu, lumea interioara si lumea exterioara.

Face bine la neuron sa te mai uiti la tine si prin ochii unui observator care sta cam la 2-3 m de tine si este pus pe curiozitate, glume si critica constructiva de genul: "Da mai taci odata, in puii mei!" si asta spusa cu o voce ferma si destul de tare in capul meu ca sa imi linistesc gandurile debile, demente, defecte.

Am descoperit o cheste interesanta si pentru ca ma mananca limba si nu pot sa nu o spun, am sa o descriu printr-un simplu citat:

" Cel care crede ca le stie pe toate este foarte enervant, mai ales pentru noi, cei care oricum le stim pe toate!"

O chestie interesanta in care ma surprind uneori, eu cel care imi doresc sa fiu curios si deschis. Ok, asta este! Vorba unui prieten psihiatru, psiholog si coach: "Frate, bine ca iti dai seama, sunt unii care nici nu baga de seama asta!" Nashpa nene, nashpa, oare ce mai invata astia !?

Asa am ajuns sa opresc debitul de ganduri aiurea din capul meu, ganduri legate de tot felul de temeri si am bagat in "muschi" alta zicala:

"Esecul nu este garantat, este doar o speculatie despre viitor !"

Grea, adanca, de rahat pot spune unii, dar pe mine m-a pus pe ganduri. Cum pana mea sa nu fie asa, daca stau de multe ori ca babele scoabele si vad cum proiectez in viitor tot felul de chestii nashpa, aud ce se spune si ma simt nasol pentru niste lucruri care oricum nu se intampla dar care poate, DA POATE, se pot intampla in viitor!? Este normal sa fiu orientat, ca vita, catre niste probleme care poate nu vor aparea dar eu le creez in cel mai bun mod cu putinta. In loc sa ma orientez pe ce doresc si pe modul in care imi voi atinge acest obiectiv.

Am vazut ceva la oamenii de succes si am descoperit (pe propia mea piele intr-un proiect de modelare) cateva lucruri foarte bune de felul in care gandesc acesti oameni:

  1. Se gandesc ca ei isi ating intodeauna obiectivele, diferenta este cum si in ce conditii (de exemplu daca vor sa alerge un maraton isi spun urmatorul lucru: "Niciodata nu m-am gandit ca nu o sa termin maratonul, nu m-am gandit decat cum si in ce conditii o sa il termin!").
  2. Pentru ei nereusitele, ghinioanele intamplate, piedicile aparute nu sunt esec ci doar oportunitati de a invata ceva (de ex. tot legat de maraton: la un timp mare de terminare in conditii meteo vitrege, in loc sa spuna "Nu am reusit sa termin din cauza frigului si ploii!", spun "Am invatat ce echipament sa imi aleg data viitoare si de ce tip de antrenament am nevoie pentru a termina in timpul propus in aceste conditii meteo vitrege.")
  3. Doresc sa vada/auda/simta de fiecare data ca sunt mai buni decat data trecuta in majoritatea domeniilor din viata lor (acolo unde fizic este posibil). Aici sunt curiosi si "jucausi" as spune, de felul in care o sa faca asta.

Ceea ce este mai cool, este faptul ca oamenii astia au bagate toate aceste credinte in "muschi", adica au experimentat personal asta, aici este tot clenciul.

luni, 1 noiembrie 2010

Despre iubire in general si cea de sine in particular

Colegul meu in ale NLP-ului, Romeo, mi-a trimis o poveste frumoasa, despre iubire si fericirea vesnica, enjoy:

-Va sa zica ai venit pentru fericirea vesnica - intreba Judecatorul.
-Da - ii raspunse spiritul proaspat dezancarnat.
-Ai gresit adresa - continua Judecatorul, cu un zambet ambiguu in jurul gurii.
-Stati… nu-i aici raiul? - intreba omul nostru, proaspat trecut prin granita mortii.
-Ba da - ii raspunse Judecatorul.
-Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi in dar, fericirea vesnica.
-Ne pare rau, ai fost informat gresit.
-Am fost informat gresit?! Dar preotul imi zisese ca daca ma rog regulat, daca indeplinesc cele zece porunci, voi ajunge in rai si voi fi fericit vesnic!
-Esti in rai, esti binevenit, dar trebuie sa mananci din merindele tale: sa traiesti fericirea pe care ai adus-o de pe Pamant.
-Nu este corect: pe Pamant n-as putea zice ca am fost fericit…
-Ne pare rau…
-Si nu se poate sa primesc aici fericirea?
-Ne pare rau: nu.
-De ce nu?
-Fiindca asa e regula.
-Care regula?
-Cea instituita de Tatal.
-Nu pot sa cred ca Tatal este atat de crud!
-Pai nu e crud.
-Nu e?
-Nu.
-Dar cum asa?
-Tatal a instituit urmatoarea regula: fiecare trebuie sa-si construiasca propria sa fericire.
-Cum adica?
-Simplu: asa cum un culturist isi cladeste muschii, tot asa cel care cauta fericirea, trebuie s-o construiasca singur.
-Nu mi se pare corect!
-Treaba ta.
-Totusi, ce pot face acum?
-Poti sa te duci inapoi, deoarece corpul tau se afla inca in stadiul mortii clinice.
-Bine, si ce fac daca merg inapoi?
-Exersezi fericirea.
-Exersez fericirea? Si cum fac asta?
-Trebuie sa gasesti propriile tale metode. Cei mai multi incearca prin iubire. Poti sa-ti indrepti iubirea spre Tatal. Sau spre o fiinta draga tie. Dar poti sa exersezi si iubirea de sine.
-Iubirea de sine… n-am inteles-o niciodata…
-Iti pot explica prin functionarea inimii biologice. Iti amintesti probabil ca inima pompeaza sange in trei directii: are un circuit care alimenteaza partea corpului care se afla mai jos de inima, un alt circuit care iriga tot ce se afla mai sus decat inima, si un al treilea circuit prin care trimite sange in propriile sale tesuturi.Vezi, functionarea inimii este simbolul modului in care este indicat sa-ti administrezi energia si iubirea. Circuitul de jos nu este altceva decat iubirea directionata spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poti comunica cu fiintele mai evoluate decat tine, incluzand Tatal Ceresc. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigura energia necesara propriei sale functionari, este iubirea de sine.Cand ajungi sa constientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poti sa redirectezi o parte din ele spre tine insuti.Este indicat sa pastrezi proportiile definite de inima ta biologica. Prin circuitul mare, cel care porneste spre partea de jos a corpului, trimiti energie si iubire spre toti ceilalti. Prin circuitul mic, cel care porneste in sus, comunici cu fiintele mai evoluate decat tine - cu ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, si asa mai departe. Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decat reusesti sa oferi lor. Si ai dreptul si la cel de-al treilea circuit, ca sa poti functiona si tu…
-Oh, ce simplu e!
-Da, e simplu ca buna ziua!
-Si ce-mi mai recomandati, ce sa fac cand ajung jos?
-Incearca sa identifici ce anume iti produce bucurii reale. Incearca sa largesti aceasta lista. Bine, iti recomand sa te tii in limita bunului simt. Daca o treci, risti sa-ti strici fericirea. Si exerseaza cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii.
Si inca un lucru: incearca sa zici “Te iubesc” cat mai des, dar intotdeauna din toata inima.
-Deja ma simt fericit!
-Ma bucur pentru tine! Insa totusi m-as bucura daca te-ai duce inapoi si ai exersa acolo jos, ca sa vii fortificat aici sus, cand iti vine randul.
-Va multumesc - ma simt atat de fericit!
-Fericirea ta e si fericirea mea si iti multumesc pentru ca mi-o dai - incheiase Judecatorul.

Spiritul dezancarnat se umplu de incredere in viitor si plonja inapoi in corpul sau aflat pe cearsaful alb al clinicii de reanimare.Aparatele electrice conectate la corpul sau incepusera sa semnalizeze reaparitia vietii. Incet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptil-tiptil, inima incepea sa bata. Electrocardiograma desena o curba tot mai armonioasa. Ochii pacientului inca nu se deschisesera inca, dar pe fata lui se asternu o liniste divina.

Doctorii rasuflasera usurati. Se gandisera la marea minune: viata. Un pacient reintors din inalt valora pentru ei cat un nou-nascut.

-Tipul, mai mult ca sigur a invatat ceva, acolo Sus - zise unul dintre doctori.
-Pai da… nu cred ca s-a intors datorita electrosocului, ca imi pierdusem increderea in el, la un moment dat - adauga un alt halat alb.

Am mai vorbit despre asta si despre faptul ca este bine sa ne impacam cu noi insine. Dar aceasta impacare nu poate fi facuta decat cu iubire, cu iubire pentru ceilalti dar si pentru noi in primul rand.
Este timpul sa faci ceva pentru tine, ca poti face ceva si pentru cei din jurul tau !

miercuri, 27 octombrie 2010

Suntem ceea ce alegem sa fim

Iata cum o gluma buna primita de la o prietena pe email este o buna metafora pentru ceea ce alegem in viata noastra.

Un evreu intr-o cafenea Starbucks citea un ziar arabesc. Intra un prieten care, vazand straniul fenomen, se supara si-i spune:
-Moshe, ti-ai pierdut mintile? De ce citesti un ziar arabesc?
Moshe raspunse:
-Citeam ziarele evreiesti si, ce sa vezi? Evrei persecutati, Israelul atacat, evrei disparuti prin asimilare si casatorii interrasiale, evrei traind in saracie. Asa incat am trecut la citirea ziarelor arabesti. Si ce-am gasit ? Evreii detin toate bancile, evreii controleaza mass-media, evreii sunt toti bogati si puternici, evreii conduc lumea. Stirile sunt mult mai bune!

Daca esti ca evereul istet alegi ce sa citesti, ce sa privesti la TV, ce sa studiezi, etc. Astfel alegerea este sub controlul tau.
Tu cat de mult alegi ?

marți, 12 octombrie 2010

Secretul

Acum mulţi ani, a trăit în India un înţelept care se spune că păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale şi care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume.

Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat să-l jefuiască pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar.
Şi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, pentru că invidia nu le dădea pace. Aşa au trecut anii şi înţeleptul era în fiecare zi mai fericit.

Într-o zi a venit la el un copil şi i-a spus:
- Domnule, la fel ca şi tine, vreau şi eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveţi şi pe mine ce trebuie să fac pentru a reuşi?

Înţeleptul, văzând simplitatea şi puritatea copilului, i-a zis:
- Pe tine te voi învăţa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine şi fii foarte atent. În realitate sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt mintea mea şi inima mea şi marele secret nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii.

Primul pas …

Este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţă şi, pentru aceasta, trebuie să-l iubeşti şi să-i fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai şi pentru toate lucrurile care ţi se întâmplă.

Al doilea pas...

Este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, e bine să spui:
Sunt important,
Am valoare,
Sunt în stare,
Sunt inteligent,
Sunt iubitor,
Aştept mult de la mine,

Nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.
Acest pas se cheamă autostimă ridicată.

Al treilea pas …

Este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi:
dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent;
dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui;
dacă tu gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea;
dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele până când le vei obţine.
Acest pas se cheamă motivare.

Al patrulea pas…

Este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.

Al cincilea pas…

Este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-l laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu… iartă şi uită!

Al şaselea pas…

Este să nu iei lucrurile care nu-ţi aparţin, aminteşte-ţi că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al şaptelea pas…

Este că nu e bine să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele Pământului au dreptul să fie respectate şi iubite.

Şi ultimul pas…

Trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă-i calităţile sale.

vineri, 8 octombrie 2010

Diferenta dintre un politician si un hot

Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema:

"Care este diferenţa dintre politician şi hoţ?"

Un anume răspuns i-a sărit în mod special în ochi:

"Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am nimerit-o?"

Iar replica lui Millor fu doar:
"Stimate domn, sunteţi un geniu. Sunteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi".

marți, 5 octombrie 2010

Ce vrei sa asculti !?

Un bãstinas american si prietenul lui treceau, in centrul orasului New York, pe lângã Times Square in Manhattan.
Era in timpul prânzului si strãzile erau pline de oameni. Masinile claxonau, frânele taxiurilor scârtâiau pe la colturi, sirenele zornãiau, sunetele orasului erau asurzitoare.
Deodatã, bãstinasul spune:
-Aud un greiere!
Prietenul sau spune:
-Ce? Esti nebun? Cum poti sa auzi un greiere in gãlãgia asta!
-Nu, sunt sigur! a spus el, Am auzit un greiere!
-E o nebunie, i-a rãspuns prietenul.
Insa el asculta cu atentie un moment, si apoi se îndreptã, traversând strada, spre un ghiveci de ciment, in care cresteau niste plante. S-a uitat in ele si pe sub crengile lor, si a descoperit un mic greiere.
Amicul sau a fost pur si simplu uimit:
-E incredibil! Cred ca ai urechi supraomenesti!
-Nu, a spus bãstinasul. Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculti.
-Dar nu se poate! a spus prietenul. N-as putea auzi un greier, in asa o gãlãgie.
-Da, într-adevãr, a venit replica. Depinde ce este cu adevãrat important pentru tine. Hai sã-ti arãt!
A bãgat mana in buzunar si a scos câteva monede, pe care, in mod discret, le-a scãpat pe trotuar. Atunci, in ciuda zgomotului soselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distantã, fiecare cap întorcându-se sã vadã dacã banii cãzuti nu erau ai lor.
-Ai înteles ce vreau sã spun? a întrebat bãstinasul american. Totul depinde de ce este important pentru tine.

Ce este important pentru tine?

Ce vrei sa auzi?

Daca esti pe aceeasi lungime de unda cu Marele Spirit, Îl vei putea auzi când vorbeste!

vineri, 24 septembrie 2010

Angajare la Parlament

Ca tot este de actualitate cu chiulul din sedinte si fraudarea de voturi:

Un tip se duce la Parlament pentru un interviu. Intervievatorul il intreaba:
"Esti alergic la ceva?"
la care tipul raspunde:
"Da, la cafeina."
"Ati lucrat pentru serviciul public inainte?"
"Da, am fost in armata." spune el, "Am fost in Afganistan de doua ori."
Intervievatorul spune:
"Asta va va da un avantaj de 5 puncte la ocuparea acestui post."
Apoi, se intreaba el:
"Aveti vreun handicap, de orice fel?"
Tipul spune:
"Da. O mina a explodat langa mine cand am fost acolo si mi-am pierdut ambele testicule".
Intervievatorul face o grimasa si apoi spune:
"OK! Aveti suficiente puncte pentru a fi angajat. Programul normal zilnic este de la 8:00 la16:00. Dar puteti incepe maine la 12:00 - si veti veni in fiecare zi dela 12:00!"
Tipul este nedumerit si intreaba:
"In cazul in care orele de lucru suntde la 8:00 la 16:00, de ce vreti sa vin la 12:00? Eu nu vreau niciun tratament special..."
Intervievatorul spune:
"Ceea ce trebuie sa intelegeti este ca acesta este un loc de munca la Parlament. In fiecare zi, de la 8:00 la 10:00, ne bem cafeaua, apoi, pana la 12:00, ne scarpinam la c....ie. Nu are sens sa veniti de la 8:00 ..."

miercuri, 22 septembrie 2010

Ce face omul alb

Seful Indian “Doi Vulturi” a fost intrebat de un birocrat alb din guvernul USA:

-Ai observat omul alb de mai bine de 90 de ani. Ai vazut razboaiele sale, avansul tehnologic pe care l-a avut. Ai vazut progresul dar si daunele facute de el!

Seful a aprobat din cap cele auzite. Birocratul a continuat:

-Avand in vedere toate aceste evenimente, ce parere ai, unde crezi ca a gresit omul alb?

Seful s-a uitat fix la birocrat si a raspuns:

-Cand omul alb a gasit pamantul asta, noi indienii il stapaneam, nu taxe, nu datorii, bizoni din belsug, castori berechet, apa curata. Femeile faceau toata munca, Vraciul era un om liber. Barbat indian petrecea ziua vanand si pescuind; facea sex toata noaptea.

Apoi seful s-a lasat putin pe spate zambind:

-Numai omul alb e suficient de prost sa gandeasca ca poate imbunatatii un astfel de sistem.

joi, 2 septembrie 2010

Gluma, gluma... da e cam serioasa nene !

Un baiat ajunge acasa de la scoala si ii spune tatalui sau:

- Tata, m-am hotarat ce o sa fac cand cresc mare!

- Ce? intreaba tatal.

- O sa intru in crima organizata!

Tatal raspunde:

- La stat sau la privat?

Se pare ca aia de la stat este mai mare si eficienta. De acolo ies banii adevarati si din cauza lor se moare mai mult !

Rasu'-plansu', da romanu' e poet si face haz de necaz !

miercuri, 1 septembrie 2010

Impresii de vacanta 2 - la munte


Am fugit de arsita soarelui de la Mangalia la Paltinis. Am avut noroc si am gasit o vila/cabana la pret bun si in zona buna.

Pe drum bebe a facut o criza de plans si abia l-am potolit cand am facut o oprire la Manastirea Cozia.
Lui bebe i-a iesit prima masea (cam neobsinuit pentru un copil de 1 an), dar se pare ca a fost cu dureri, febra mare si ceva probleme de scaune moi. A trecut si asta, la Platinis si in Sibiu s-a simtit bine si-a dat drumul la mers si a capatat porecla de "Dintosul".


La Paltinis am stat la Vila Stefana, un loc frumos si linistit. Mi-a placut ca zona este in dezvoltare si oamenii investesc acolo, dar se vede ca mai au ceva de lucru. Cred ca in cativa ani va fi chiar mai aranjat (sunt multe constructii noi, unele in lucru). Vila este cocheta, dotata cu tot ce trebuie pentru o vacanta cu familia.


In fine, ce sa mai zic, am facut gratare, am mers cu bicicleta pe munte, am respirat aer curat si am intalnit oameni frumosi la suflet. Locul este minunat, conditiile sunt bune (nu exceleaza in tot, dar merita), preturi acceptabile si peisaje frumoase. Noi nu am mai fost in zona, dar cu siguranta ne vom intoarce. Cred ca la anul propietarul va finaliza si aranjamentele din curte si cele cateva omisiuni de pe la bucatarie. In mare, pentru noi totul a fost Ok la un pret corect in conditiile date.


Sunt multe trasee in zona pe care nu am reusit sa le fac, dar il astept pe "Dintosul" sa creasca, sa le fac impreuna cu el. Muntele imi aduce un alt tip de energie si relaxare fata de mare, o putere telurica si un sentiment de stabilitate.


A fost frumos si in Sibiu.
Oras cultural, cu oameni relaxati si turisti cu bun simt. Cred ca oamenii, odata ajunsi aici, sunt transformati incet de magia locului si modelati de atmosfera din centrul vechi al orasului. Am ascultat impreuna cu bebe o trupa de tineri care cantau la mini-instrumente muzica de fundal din desene animate si din filmele cu Stan si Bran.
Am ras, am dansat si am admirat artistii. Am baut limonada si bere la terase, am mancat covrigi si ne-am plimbat printre oameni veseli.
Atmosfera te suspenda in timp, te agata de un fir de energie pozitiva, te obliga la o comunicare lejera si spontana, iti relaxeaza mintea si te topeste in farmecul ei.


In aceasta vacanta la munte am intalnit oameni noi si am fost impresionat de gandirea si atitudinea celor tineri. Avem o generatie care vine tare din urma si care are oameni ambitiosi, educati, cu o gandire buna.
Sunt orientati catre rezultate si au un simt al adevarului dezvoltat corect, catre acele valori care pot scoate tara asta din rahatul puturos in care este.
Sunt revoltati de ceea ce se intampla, iau atitudine, fac afaceri corecte cu simt etic si ce este mai important vor sa schimbe ceva si cred cu convingere ca o sa reuseasca.


Se pare ca Ardealul si influenta germana in aceasta regiune a modelat un alt fel de om, un alt fel de roman, pe care eu il admir si il respect.


Cam atat pentru asta si va las sa va delectati cu pozele.


Servus !

Impresii de vacanta 1 - la mare

Am fost in vacanta. O vacanta frumoasa, un pic obositoare la inceput (asa este cand pleci cu un bebe de 1 an in concediu), dar relaxanta in a 2-ua parte. Combinatia mare si munte are efectul ei benefic.

Pentru mine marea este indispensabila, ea este bine asezata in adancul fiintei mele. Daca vreau sa ma relaxez si sa ma umplu de energie, inchid ochii si instantaneu ajung pe plaja, intins pe nisipul fierbinte cu miros de alge si mare.

Pot sa simt granulatia fina a nisipului in mana si caldura molesitoare a soarelui pe trup, mirosul de praf de plaja in nari iar urechile mele sa auda numai valuri, pescarusi si vocile oamenilor fericiti de pe plaja. Am o "ancora" puternica cu marea in asa fel incat daca plec in vacanta si nu merg la mare parca nu mai este vacanta pentru mine.


Anul acesta am stat in Mangalia, mai linistita, curata si mai putin agitata decat Mamaia. A fost frumos dar cald, foarte cald (am prins caldurile mari si primele explozii solare din August).
Am facut poze, vor vorbi ele pentru mine. In prima zi am fost intampinati de un stol de lebede cu pui ce probabil faceau un popas in mare catre lacurile din zona.
Mangalia a ramas un orasel-statiune linistit, cu tatarii si lipovenii ei, cu turism de familie la doi pasi de Vama Veche, cu portul si farul de pe dig.....










vineri, 25 iunie 2010

Toma si timpul- Partea 1: Dragostea si moartea

A venit vara si lui Toma ii place din ce in ce mai mult sa stea in gradina, seara, sub umbrar. In serile in care caldura ostoieste lipicios pe la asfintit si cu greu se desprinde de tricoul lui alb, dar pleaca in racoarea serii, dusa pe lumina lunii si a stelelor, Toma se gandeste la matusa Irina.

Matusa Irina era ca si mama lui, avea un loc aparte si special in sufletul lui Toma. Practic ea l-a crescut in lungile vacante de vara petrecute in satucul frumos de la tara. Ea il iubise nespus pe Toma, nu a avut copii ei si Toma era ca si propriul copil. Tusica, asa cum ii placea lui Toma sa ii spuna, era sora mai mare a mamei lui, care a ramas la tara, in casa parinteasca. Ea isi crescuse fratii si surorile in vremurile grele ale anilor '30-'50, un sprijin de nadejde al mamei sale. Tatal ei, bunicul lui Toma, a luptat pe frontul rusesc si a fost prizonier la rusi cam 6 ani. Au fost vremuri grele pentru familiile din Romania de atunci: razboi, foamete, nemti, rusi, comunisti, etc. Dar toate trec si se insira ca margelele pe ata vietii.

Lui Toma ii placea sa rumege vechi povesti de familie in racoarea serilor de vara. Isi aducea aminte de intamplari din viata lui sau de cum ii poveste Tusica Irina de viata ei. Le gusta si le mirosea si se cutremura in carnea lui cand vedea si auzea filmul intamplarilor, le prindea ca intr-o perla micuta si pretioasa de trecut pe care o insira pe ata timpului. Toma le rasucea si se delecta cu ele, le atingea si le mangaia tandru, se infiora, ca atunci cand pui pe limba o patratica din ciocolata preferata si o lasi sa se topeasca acolo, bucurandu-te de toata aroma si parfumul ei.

Toate povestile din trecutul familiei isi aveau locul in Toma, in cine era el, in ceea ce credea el si uneori chiar fara sa isi dea seama in felul in care se purta. Carnea lui ii spunea asta, gesturile lui o aratau si uneori vorbea cu vorbele cuiva din familie. Cand vroia sa faca ceva si ii trebuia un pic de curaj, Toma o vedea in mintea lui pe Tusica Irina cum ii zambea ca atunci cand a invatat sa mearga pe bicicleta prima oara si isi spunea in cap (parca tot cu vocea Tusicii) "Hai Toma, hai ca poti, ai vointa pentru asta !" In acele momente lui Toma ii disparea gheara de teama din piept si de multe ori ii reusea ceea ce isi propunea.

Dar, la un anumit moment, Tusica Irina se imbolnavise. Toma avea pe atunci cam 14 ani: destul de mare sa inteleaga, destul de mic ca sa fie afectat de asta. Boala a fost rapida si necrutatoare, in 4 luni i-a sapat groapa si Tusa Irina cu fata alba si rece, cu zambetul ei frumos s-a coborat in ea. Toma era baiat mare si nu a plans, ca baietii sunt baieti si nu plang niciodata. Dar cand sicriul a fost coborat in groapa si groparii au aruncat primele lopeti de pamant pe el, sunetul bolovanilor de pamant pe lemnul cosciugului au ars in carnea lui Toma o gheara de dor si frica. Cam in dreptul stomacului a lasat un gol de dor si in dreptul gatului o gheara de frica-acum Toma nu o mai are pe Tusica Irina, acum Toma este singur si ii este frica sa ramana singur si ii este dor de Tusica si de dragostea ei ! Si Toma nu poate sa planga, pentru ca Toma este baiat si baietii nu plang si gheara din piept taie in carnea lui Toma si acum la anii lui.

Gandurile astea se cam invarteau in capul lui Toma intr-una din aceste seri frumoase de vara. Toma statea lungit pe scanul din lemn cu spatar impletit asa cum ii placea Tusicii. Ca atunci cand statea in serile de vara pe prispa casei si Toma avea 6 ani. Tusica il tinea in brate si il infiora cu povesti din viata ei, il mangaia pe Toma si il tinea strans, iar Toma traia in poveste, dar in acelasi timp se strangea in el dragostea Tusicii, siguranta bratelor sale.

Toma il avea acum musafir pe taietorul de lemne cu care a ramas prieten. Stateau in gradina, sorbeau din vinul rece spritat si incet, incet, odata cu asfintitul, discutia aluneca catre trecut si catre momentele de fericire ale lui Toma langa Tusica Irina. La un moment dat Toma a tacut, privirea i-a ramas fixa si parca focalizata undeva departe, la distanta de multi ani si numai pe fata lui treceau umbre. Umbre de zambete, umbre de dragoste si umbre de tristete. La un moment dat Toma a oftat din adancul sufletului si gatul i-a ramas intepenit, trupul lui s-a aplecat ca la o durere de stomac si ochii lui Toma au inceput sa joace fara lacrimi. Toma era barbat acum si barbatii nu plang niciodata.

Taietorul de lemne a observat asta si i-a spus lui Toma ca uneori este bine sa ne permitem sa nu mai fim atat de adulti si atat de responsabili, ca putem macar cu noi insisi sa mai fim copii si ca avem tot dreptul sa ii plangem pe cei dragi care nu mai sunt cu noi atunci cand simtim asta. Tot taietorul de lemne i-a aratat lui Toma ca toata viata noastra cu tot ce se intampla in ea sunt ca margelele intinse pe ata. Tot asa persoanele dragi noua si care nu mai sunt cu noi, au locul lor pe ata vietii noastre. Sunt margele din perle nepretuite care ne infrumuseteaza sufletul pana in ultima clipa a vietii noastre. Ele nu au cum sa dispara, ele vor fi mereu cu noi, niciodata nu ne-au lasat singuri si nu au cum, deorece ele traiesc in noi. Toma, nedumerit, a intrebat: "Cum?" si taietorul i-a desenat o linie pe jos, l-a rugat pe Toma sa se gandeasca la ea ca si cum ar fi linia vietii lui si sa isi aleaga din ce parte vine trecutul si in ce parte se duce viitorul. Toma s-a uitat la linie, a fost atent la simtamintele lui si a ales ca trecutul sa vina din dreapta un pic in spate si viitorul sa se duca in stanga un pic inainte. Taietorul l-a rugat acum pe Toma sa puna toate evenimentele importante din viata lui pe aceasta linie si Toma le-a pus. Taietorul l-a invitat pe Toma sa exploreze linia vietii sale. Toma s-a plimbat pe linia timpului sau si a trecut imaginar prin evenimentele respective de la trecut pana in prezent. Cand a ajuns in prezent, calcand pe linia timpului desenta pe jos, taietorul l-a rugat sa se intoarca spre trecut si sa se uite la linia timpului sau.

Atunci Toma a inteles !

Tot trecutul sau venea catre el, se contopea in el in prezent si se ducea catre viitor. Deci toate evenimentele din trecut, toate persoanele dragi din viata lui care nu mai sunt, exista pana la urma in el, sunt ale lui si nu vor disparea decat odata cu el. Linia timpului nu este decat o linie imaginara pe care mintea noastra, din nevoia de ordine si clasificare, o traseaza - asa cum a trasat-o in praful gradinii Taietorul de lemne.

In aceea noapte, Toma, cu fata in perna, a plans, a plans mult dupa serile frumoase cu Tusica Irina pana golul din stomac s-a umplut cu ceva, ceva cald si frumos. A adormit pe urma linistit si a visat-o pe Tusica Irina cum statea la el in umbrar si vorbea cu ea la un pahar rece de vin spritat si Tusica se bucura de cat de mare crescuse Toma si ce barbat era el, de cate a facut el in viata. De a doua zi Toma stia ca nu este singur, stia ca dragostea primita de la toate persoanele care l-au iubit nu pleaca odata cu ele ci va ramane pentru totdeauna cu el, in sufletului lui. Zambea cand cineva vorbea de Tusica Irina si chiar a uitat ca odata, mai demult, avea o ghera in piept si gat cand se gandea la ea.

Acum respira voios viata !

miercuri, 9 iunie 2010

Hotul, pretul si birul

O istorioara comico-dramatica, primita pe email (sa-i de Dumnezeu sanatate celui de a scris nastrusnicia) care oglindeste foarte bine politica noastra din ultmii 10-20 de ani si mai cu seama cea de acum. Cum se fura, cine o pateste si cine plateste - sa nu va speriati, nu este stire de TeVeu, dar e rupta din realitate :-)

Lectie de fiscalitate …

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă:
„Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.
Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii.
„Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci:
„Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă.
Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”. Zis şi făcut.
Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”.
Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”.
Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”.
Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”.
Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă:
„Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

Va suna cunoscut ?!!! Dar, daca in loc de marit birurile auziti: "Sa le mai iau din salarii si din pensii ! Sa mai inchidem din spitale si scoli ! Sa mai................."

marți, 18 mai 2010

De veste

Sau de poveste... Cam asa stau lucrurile de cand nu am mai postat nimic pe blog...spre parerea mea de rau.

Base et.Comp. si-au aratat adevarata fata - spre "bucuria" celor care i-au dat increderea pe mana, spre rusinea celor care nu au fost la vot si spre dezamagirea noastra, a tuturor, provocata de inca un guvern incapabil, fara viziune si fara strategie, al "n-spelea" la rand.

Masuri anticriza pe spatele sanatatii, invatamantului, pensionarilor si a mamelor care au avut "tupeul" sa faca copii si umilinta sa plateasca dari la stat. Pe restul bugetarilor nu ii plang si mai ales pe cei 300 de conslieri din guvern, cu tot cu soferi, secretare si alti angajati care "papa bine" cam 10-12 mil EUR/an din bugetul nostru. Nu mai vorbesc de deputati, senatori, ministrii, secretari de stat, administratori, membrii consiliilor de administratie, primari, consilieri de primarie, si alti taie frunza la caini. Dar gaura mare este din banii furati din contractele publice si evaziune fiscala.

Ca sa dea cu mai mult praf in ochi si de mizerie sa nu vada romanu' cat de furat este, se scoate Bau-Baul Grecia si ca ultima gaselnita, cea cu gripa porcina este fasaita, este cu MARELE CUTREMUR. Nea Caisa de grija cutremurului nici nu o sa il mai intereseze de cine i-a bagat mana in buzunar si cat i-a luat.

Da este CRIZA, dar CRIZA DE CONSTIINTA SI UMANITATE nu de altceva. CRIZA DE CINSTE si de BUN SIMT, CRIZA POLITICA - nu ai de ales decat dintre hoti si ceea ce cred ca este cel mai rau: CRIZA DE CURAJ in a ne asuma responsabilitati, inclusiv responsabilitatea de a arunca "paduchii' de pe noi.

vineri, 26 martie 2010

Iata cine reprezinta Romania

Mai tare ca Iliescu, mai la inaltimea limbii lui Basescu, al mai tareee din parcareeeee !
Nu este cometa, nu este o stea, e mai mult decat atat este el Mister Univers venit din constelatia de paparude a Roamniei!!!!

Da, unicul si inegalabilul, fostul si actualul tare in limba, dar nu engleza !!!!!!!!

Va las sa priviti, sa ascultati si sa va minunati, lume, lume !!!!!



Daca a baut apa dupa Hormonica, se pare ca si-a pus geanta cu blana nu in cap ci pe limba !

Ilici si Base sunt mici copii la limba engleza fata de baiatul asta, care reprezinta Romania handicapatilor care citesc carti de joc !!!!!!
Ai riad dama, popa si valetul, meni cards !!!!

Ha, ha, ha.............sau mai bine plang !
Vorba romaneasca:
'Nalt ca bradu', prost ca gardu!'

Protestez, nu el reprezinta Romania !!!!!!!

marți, 16 martie 2010

Decizia, Toma si povestea Taietorului de lemne

Dupa intamplarea cu padurea intrebarilor, Toma a ramas prieten cu Taietorul de lemne. Acesta purta nelipsita sapca de antrenor si Toma incepuse sa ii zica, mai in gluma , mai in serios: Antrenorul.

Intr-o seara frumoasa de primavara, stateau la o sueta in pavilionul cel nou din curte. Discutau si sorbeau pe indelete din vinul rozaliu cu gust dulceag si parfum de struguri copti. Din cand in cand Toma cadea pe ganduri, ochii lui se miscau de la stanga la drepata privind in sus si coborau pe urma in jos in stanga si dreapta. Toma ofta si nu era atent la conversatie. Taietorul de lemne a observat asta si l-a intrebat pe Toma: "Ce te munceste Toma, ce iti este greu sa faci?". Toma a zambit si i-a spus: "Hei Antrenorule, chiar asa de usor pot fi citit ?!" Taietorul a zambit si el si i-a raspuns: "Ei Toma, hai spune-mi ce se intampla, ce vrei sa faci ?"

Asa a inceput Toma sa ii povesteasca despre decizia pe care o avea de luat si nu putea sa se hotareasca. Parca era vorba de ceva legat de o slujba noua, de cumparat ceva pentru el, de un cadou, de o investitie, de ceva important legat de viata lui, nu mai conteaza-important era ca nu reusea sa se decida si nu stia cum sa faca sa treaca peste acest obstacol !

Atunci taietorul de lemne i-a povestit o intamplare auzita de el la o intalnire a taietorilor de lemne. Iata despre ce era vorba:

Langa Padurea Neagra, unde toata lumea stie ca este cea mai buna scoala de taietori de lemne, era un sat care avea o pasune. Pe aceasta pasune, un biet magarus statea lihnit de foame in fata a doua capite de fan. Ambele erau atat de apetisante si frumoase si ambele la discretia magarusului. Dar el, sarmanul, statea priponit in fata lor si se uita cand la una, cand la alta, ii era greu sa se decida din care sa manance. Isi facea tot felul de ganduri in cap: daca una este mai buna decat cealalta, daca face o alegere care nu o sa ii convina, daca se intampla ca alta data si gresea, etc. Magarusului ii era teama , foame dar tot nu se putea decide.

Din intamplare, pe acolo a trecut un grup de taietori de lemne veniti la scoala impreuna cu Maestrul Taietor, profesorul lor. L-au vazut pe magarus si au observat situatia. Atunci maestrul i-a intrebat pe discipoli: "Ce ar trebui sa faca magarul in situatia data? Ce sfat ii putem da, daca el ne-ar cere ajutorul?"

Atunci discipolii, ca niste buni si scoliti taietori de lemne ce erau, au inceput sa analizeze, sa aplice tot felul de tehnici invatate si sa scoata la iveala recomandari. Unii spuneau ca dupa culoarea si mirosul fanului ar trebui ca magarul sa guste din capita din stanga. Altii spuneau ca dupa orientarea copacilor din zona si miscarile lunii, ar trebui ca magarusul sa manance din cea din dreapta. Altii au facut o analiza a starii magarusului si o masuratoare a aurei energetice si i-ar recomanda magarusului sa manance din cea care se simte cel mai atras. Asa au tot vorbit, au argumentat, chiar s-au aprins un pic-deh, erau taietori de lemne cu experienta. Chestia este ca nu au ajuns la o concluzie comuna. Singurul lucru cu care au cazut toti de acord a fos ca magarusul trebuia sa se decida, altfel lesina de foame si asta trebuia sa o faca in urmatoarele 2 ore si 37 de minute - conform observatiilor.

Maestrul a zambit si le-a spus ce sfat i-ar da el magarusului: "L-as sfatui pe sarmanul magarus sa ia o gura de fan din prima capita. Sa o mestece incet, sa o rumege si sa se bucure de ea. Pe urma sa ia o gura de fan din cealalta capita, sa o mestece, sa o rumege si sa se bucure de ea. Dupa asta va sti cu siguranta din care va dori sa manance, care ii va place mai mult!"

Discipolii au mai invatat o lectie si cand au terminat scoala au primit toti cate o sapca de antrenor.

Asa s-a terminat povestea Taietorului de lemne.
Toma a ramas relaxat pe scaun si gandul lui era la decizia pe care dorea sa o ia.
Ochii lui se miscau la fel, chiar daca nu in aceeasi ordine, dar respira mai profund si vorbea cu un alt ton. Trupul ii era relaxat si avea o senzatie de bine in zona pieptului.

Unii din voi s-ar putea intreba cum a facut Toma de s-a decis?
Pai, a gustat si el (chiar daca uneori a facut-o imaginar), s-a bucurat de fiecare optiune si s-a decis catre cea pe care a asociat-o unui semtiment de bine si placere.
Alti carcotasi ar intreba: "Si daca avea de ales intre ceva care nu ii prea facea placere?"
Este acelasi raspuns: ar gusta si ar alege-o pe cea asociata cu un sentiment mai confortabil decat cealalta.
Totul este sa gusti din fiecare: sa te asociezi ca si cum ai fi luat deja decizia, sa te "imbarci" in situatia respectiva, sa vezi ce vezi acolo, sa auzi ce auzi acolo, poate sa dai atentie la mirosuri si temperatura. Atunci poti sa simti, ce simti si poti lua o decizie mai usor.

joi, 11 martie 2010

Toma si taietorul de lemne

Toma, baiat bun de felul lui, a reusit sa scape din padurea intrebarilor, unde se ratacise. Ca sa vezi cum a facut asta citeste aici.
Si-a adus aminte ca avea mobilul la el si a sunat un prieten vechi. Acesta l-a ascultat, l-a inteles si i-a oferit incredere. Pe langa asta i-a trimis un taietor de lemne ca sa-i faca o carare prin padure, de la poarta pana la casa, eventual sa il ajute pe Toma sa invete singur cum sa mai rareasca din copaci. Cum sa-i selecteze pe cei de care are nevoie si cum sa-i taie pe cei de care nu mai are nevoie si lemnul obtinut sa il transforme in ceva folositor.

Astfel, Toma a invatat singur sa isi gaseasca uneltele necesare (le avea de o viata intreaga numai ca uitase de ele), smecherul de taietor le spunea resurse. Taietorul asta, cu sapca lui de antrenor pe cap, ii cam vorbea in dodii uneori, dar el intelegea mai tot timpul. Ciudat, parca auzea nu numai cu urechea ci cu ceva mai adanc din el , taietorul ii spunea subconstient.

La inceput Toma nu dorea sa taie din pomi, dar era prea ingrozit ca se mai putea pierde inca o data in padurea deasa a intrebarilor. Ceva din capul lui ii tot spunea, pe un ton ferm, cu un ritm de parca era vocea matusii Irina (cea care il iubise pe Toma ca pe copilul ei, dar se prapadise cand Toma avea 14 ani):
"Toma, trebuie sa faci ceva, esti constient ca nu se mai poate asa, vrei iar sa te pierzi !?"-vocea era la inceput slaba si trebuia sa se concentreze sa o auda, dar in timp se facea auzita din ce in ce mai bine.
Iar Toma ii raspundea cu vocea pitigaita a unui copil speriat, cateodata amestecata cu vocea unuia din parinti atunci cand il impingeau de la spate sau cu vocea vreunui profesor de la scoala care il botezase Branza buna in burduf de caine. Vocea asta raspundea:
"Nu, nu vreau sa ma mai pierd, imi este frica sa raman singur cu padurea, dar padurea este a mea, este crescuta de mine si are ceva bun pentru mine, ma simt in siguranta in ea si stapan pe mine!"

Of, of, saracul Toma, nu mai stia pe cine sa asculte! Se amestecau atatea voci si semtimente in capul lui, vedea multe imagini cu parinti, profesori, prieteni si iubite, tot felul de situatii, ba bune, ba rele, ii era cam frica.

Noroc cu taietorul de lemne. Acesta l-a ajutat pe Toma sa vada care sunt pomii buni si care sunt pomii de taiat. Interesant era ca Toma lua decizia si taietorul doar il lua de mana si il plimba prin padure, ii punea cateva intrebari si cam atat. Cateodata stateau impreuna pe veranda (la fel ca in prima zi cand l-a ajutat la constructia cararii catre casa) si vorbeau, iar Toma isi imagina cat de frumos este viitorul lui. Se vedea pe el acolo, in viitor, cu multa lumina si caldura, in culori calde si frumoase, ii auzea pe prieteni si simtea mirosul de iarba proaspata. Vedea gradina curatata, lumea cum il saluta din strada si se simtea in siguranta, linistit si impacat.

A trecut ceva timp, cu pasi mici si victorii marunte, dar Toma acum alegea singur pomii. Pe unul l-a taiat si din lemnul lui a facut cateva scaune si o masa mica la care sa stea cu prietenii. El stia acum ca in fiecare pom era ceva bun pentru el care putea fi transformat in asa fel incat sa il ajute. Din alti pomi taiati a facut un foisor sa il apere de soare vara si de ploaie in restul anului, asta i-a adus siguranta si liniste. Pe unii pomi i-a folosit sa faca leagane si tot felul de chestii haioase cu care sa se bucure impreuna cu oamenii importanti din viata lui si care sa ii dea un plus de creativitate.

La un moment dat nu a mai avut nevoie de taietorul de lemne cu sapca lui de antrenor. Se descurca singur cu pomii intrebarilor.

Acum Toma avea o gradina frumoasa, in care creste flori de speranta si incredere.
Colo erau si cateva tufe haioase de creativitate.
Mai pe la gard cresteau murele sigurantei, dar mai avea si pomi. Pomilor le crescusera fructele raspunsurilor si Toma ii tinea in curte.
Unii aveau doar frunze de intrebari. Pe acestia Toma nu i-a taiat deorece vroia sa isi aduca aminte de padurea in care s-a ratacit si a invatat o lectie.
Se mai uita la ei si rade ghidus in gand, ceva in capul lui spune:
"Cine mai are nevoie de raspunsurile alea, daca nu avem ce face cu ele! Acum avem un tel, hai sa fim curiosi si sa vedem cum este, frumos o sa fie drumul !"

marți, 9 martie 2010

Toma si intrebarile

Toma este un baiat nici prea rau, nici prea bun; istet, dar nu urla stiinta in capul lui; nici urat dar nici frumos din cale-afara. Daca te uiti asa la el nici nu sti cati ani sa ii dai, poate 28, poate 30, cateodata zici si 35 sau chiar 25. Toma este un baiat obisnuit, poate este casatorit si are un copil, poate are doar o iubita cu care vrea sa se casatoreasca sau este singur acum. Are un serviciu normal si castiga ca toata lumea.

Baiatul asta are o casuta ramasa de la bunici, undeva intr-un cartier de case din cine stie ce oras. Casuta este chiar in mijlocul curtii mari si daca te uiti la ea arata ca un nasture rosu lipit pe burta gogonata a unui om de zapada. El iubeste casuta asta si se gandeste la ea ca si cum ar fi casa sufletului sau. Toma locuieste acolo si ii place sa se ocupe de pomi in timpul liber. De multe ori iese in curte si sta singur printre pomii lui. Isi misca mainile pe scoarta elastica a pomilor, rupe cate o crenguta uscata, taie cate o craca, curata locul de la radacina si isi pune intrebari.

Pe Toma il asalteaza multe intrebari, ca pe multi dintre noi. De ce se intampla ceea ce se intampla? Care este motivul pentru care asta provoaca asta? De ce lumea nu imi da dreptate? Oare cum va fi ziua de maine? De ce m-a parasit atunci? Oare nu ma mai iubeste? De ce mama s-a purtat asa cu mine atunci? Daca imi vorbeste asa, oare nu inseamna ca ascunde ceva? Unde s-au dus zilele alea frumoase? De ce trebuie eu sa sufar asa mult acum? Oare cum sa fac sa nu se supere? Unde pleaca dragostea dupa un timp?
De ce ? De ce? ........ multe, multe intrebari.
Cateodata se apuca cu mainile de cap si ii vine sa urle! Cateodata sta, asa, pe loc, ca prostit sau ca un catatonic prins de criza. Se enerveaza, sau cade in depresie..
Dar asta este viata si asta este Toma. Un om obisnuit, ca tine, ca mine, ca oricare altul.

Intr-o zi Toma a luat o decizie: a citit el undeva, parca pe internet, parca intr-o carte, nu mai stie unde, ca ii va fi mai usor daca externalizeaza problema si asa va gasi mai usor ceea ce cauta. Cum o fi inteles el asta, nu stiu, dar stiu ca si-a pus in cap ca pentru fiecare intrebare la care nu are un raspuns sa planteze cate un pom.

A inceput Toma al nostru sa se puna pe plantat. Un pom pentru intrebarea asta, unul pentru cealalta, altul pentru intrebarea aceea si inca unul pentru alta intrebare si asa mai departe. In anume timp, poate un an, poate mai putin sau poate mai mult avea in curte o intreaga padure. Pe langa asta a mai plantat ceva si prin fata curtii, in strada, chiar a ajuns sa planteze asa multi incat aleea mare ce ducea de la poarta la casa era acum o potecuta printre pomi. Stia Toma fiecare pom si povestea lui in detaliu, cand il ingrijea rumega cu placere intrebarea la care nu are raspuns. O soptea duios in capul lui si o intorcea pe toate partile, mai rupea o crenguta uscata, mai uda pomisorul si astfel intrebarea crestea, evolua si se facea copac in toata legea. Incet, incet crestea in Toma credinta ca numai cand va afla toate raspunsurile el isi va gasi linistea, va fi implinit ca om si va avea controlul total asupra vietii sale. Dar nu stia ca pomii pusi de el ii dadeau siguranta si liniste, ca ii iubea si ii acaparau incet toata viata. El credea cu tarie ca acolo este esenta vietii lui, minunea si iluminarea. Se rupea cu greu de pomii lui, abia baga de seama casa si familia, mergea la servici doar ca sa isi asigure traiul, era retras si cu gandul la pomi toata ziua.

Acum Toma era cam singur, unii se uitau la el pe furis si sopteau in spatele lui, zilele treceau greu cand era la servici sau plecat de acasa, nu avea energie si totul era trist. Bucuria lui era in curtea cu pomi.
Ciudat este ca acesti pomi au crescut repede si puternici. Era o adevarata padure la Toma in curte!
Vecinii vorbeau pe la colturi ca pamantul din curtea lui Toma era iradiat si de aceea cresteau pomii in asa hal. Ce nu stiau vecinii era ca doar dragostea lui Toma pentru pomi si intrebari ii faceau sa creasca ca in poveste.
Oricum pe el nu il interesa ce ziceau vecinii, de barfele colegilor ca a ramas singur si este un ciudat, sau de faptul ca oamenii pe strada se uita la el cand sopteste incet, ca un murmur, cate o intrebare sau mangaie un pom imaginar.

A venit o zi de joi, cand Toma venea grabit de la servici catre casa. A deschis poarta cu cheaia, a impins cu umarul in ea (erau cativa pomisori care ocupasera locul si blocau poarta), s-a strecurat usor si a intrat in curte. Ochii lui s-au luminat cand a vazut pomii mari si frumosi. A inchis poarta cu grija si a mers printre pomi si crengi, mangaind o craca, ascultand soapta unei intrebari, curatind ceva de pe scoarta altui pom.
Geanta i-a alunecat usor din mana la radacina unui pom mare (pesemne unul plantat de mai multi ani).

A mers ce a mers printre pomi cale de ceva ceasuri, se inserase deja si ii cam ghioraiau matele, ii era foame si frig. Atunci a vrut sa merga in casa, dar s-a uitat in jur si nu mai stia incotro sa o ia !
A stat asa ceva timp ca prostit ! Nu-i venea sa creada, s-a pus jos incet si in ochi prima a fost panica care a lucit taios, pe urma ceva umezeala de lacrimi.
Pentru prima oara Toma a realizat ca s-a pierdut ! Da, acum el este ratacit in padurea intrebarilor sale !
Odata ce a realizat asta, zvacneste tare in sus si striga din tot corpul:
-Unde este casaaaaa meeeeaaaaaaaa !!!!!!!!
Tipa tare si zgaltaie pomii, racaie coaja lor cu unghia si se se uita haituit in jur dupa casa lui.

Dar pe Toma nu l-a auzit nimeni, padurea din curtea lui era prea deasa si mare.
Pomii fosneau incet in vant, parca zambind la gandul ca Toma este al lor acum.
Pentru totdeauna !

luni, 8 martie 2010

Femeia - floarea vietii

Mama, sotie, iubita, fiica, nepoata, matusa, bunica, colega, prietena, sora, invatatoare....... oricum i-am spune, femeia este echilibrul lumii si floarea vietii.


La multi ani femeie frumoasa, buna si vesnic tanara !
Odata cu primavara te celebram pe tine, floare a vietii: sa ai lumina si putere ca sa scalzi lumea in iubirea ta !

joi, 4 martie 2010

Despre coaching

Iata mai jos un filmulet metafora foarte frumos despre coaching. Adrian m-a ajutat sa il gasesc si ii multumesc.

Are prinsa in el esenta coaching-ului si orientarea acestei tehnici catre rezolvarea problemelor si atingerea obiectivelor. Pentru cei care se intreaba care este diferenta dintre coaching si terapie le poate da o idee-terapia clasica este orientata catre gasirea cauzei problemei si constientizarea acestora (cauza si problema).

Interesanta este abordarea NLP. Parctic un coach sau terapeut, bun in NLP, poate ajuta clientul in ambele sensuri.

Dar va las sa savurati filmuletul:



PS:

Motivul pentru care am scris mai rar in ultima vreme (pe langa multe pe la servici si pe acasa), este pregatirea intensa pe care o fac in coaching la Master Practitioner NLP Coaching. Multe de invatat, oameni cu care fac coaching, rezultate si satisfactii mari, etc. Cred ca timpul pentru o noua evolutie a venit.

Fiti curiosi si cu urechile mintii ciulite !

joi, 18 februarie 2010

Banc legat de inregistrarea primarelui, dr.Oprescu

Doi nemti discuta intr-un showroom:

- Ce-i asta, Dacia Duster?

- Duster...da

- Romaneasca, nu?

- Da, romaneasca..

- Buna, nu? Garda inalta, cauciucuri groase…

- Mda..

- Ma, ce ti-e si cu romanii astia…ar face orice numai sa nu-si repare drumurile…

miercuri, 17 februarie 2010

Primaria, Oprescu si potenta

Cine spunea dom'le, ca dl.doctor , mai marele primar din Bucuresti este prea batran si mumificat, ca Oprescu nu mai poate, ca este impotent !?

Iata ca mai poate neneicule, este potent si practica sexul oral cu alegatorul, contribuabilul si basca, pe datorie. Contribuabilul sta cu gura larg deschisa si se minuneaza cum o fura ca la colt si ramane cu buzunarul gol.

Dar pentru nenea primarele nu este decat o chestie de imagine, nu ii pasa de buzunarul contribuabilului, vrea sa dea bine in rating si sa ii potoleasca pe "cretinii astia".

Ca sa va lamuriti cititi si ascultati articolul de aici din Hotnews, are ca titlu o secventa din discutia cu usile inchise intre Oprescu-primarele Bucurestiului si asfaltatori:

Cum rezolva Oprescu in spatele usilor inchise problema gropilor cu asfaltatorii din Capitala: "Ei vor sa vada ca ma rastesc la asfaltatori. Declansam gropaniada, se face liniste si ne vedem de treburile noastre."

Interesant, foarte interesant....... am ascultat inregistrarea si pentru moment am crezut ca ascult un tata de familie care vorbeste cu fii lui in liniste si caterinca, cum sa violeze regnul femeiesc de prin prejurul casei.

Sfatos, glumet, pe un ton rugator, pune la cale cu astfaltistii sa le inchida gura la "astia", astia care din greseala l-au votat sau din obligatie platesc impozite, citez:
"Nu pot sa fac singur aceasta schimbare de imagine. De aia am nevoie de voi. Ei o sa inceapa de astazi, dupa cate sunt eu informat, o sa inceapa sa bata pe chestiile astea: mixturile asfaltice care nu sunt facute, nu au PH-ul de 0,8 ci au PH-ul de 0,4; ca e mic stratul de uzura cu jumatate de centimetru inmultit cu atatia kilometri, hotilor, ne furati din banii publici!"

Nu mai comntez si va las pe voi sa puneti in balanta dupa ce ascultati inregistrarea !

miercuri, 10 februarie 2010

Efecte perverse ale gripei porcine-sau AH1N1 cine a tras tunul !

Iata ca adevarul iese la suprafata precum uleiul in apa.
Domnule, romanul este tare in proverbe si zicatori, dar si in tunuri pe sanatatea altora.

Care va sa zica, despre ce este vorba: aseara, intru la metrou, iau editia de seara a suplimentului gratuit Adevarul, deschid ziarul si imi pica ochii pe un articol: "Toni Tecuceanu, ucis de o bacterie luata din spital"

Etete, zisei eu ca Nea Marin, nu zau se publica pana la urma ! Va ziceam intr-un post ceva timp in urma cum sta treaba si cum baietii de la sanatate musamalizau rapoartele si puneau numai bete in roate, totul ca sa ascunda incompetenta si sa promoveze marele tun al inceputului de an: TUNUL vaccinarii impotriva gripei porcine.

Ce imi citira ochii mai departe (citat din Adevarul de Seara):
"Toni Tecuceanu a contactat bacteria acinetobacter la Institultul de Boli Infectioase Matei Bals.....Paul, fratele lui Toni, a reusit sa intre in posesia fisei medicale, la mai bine de o luna de la deces.
In dosarul sau se mentioneaza ca a contractat bacteria acinetobacter, un germen intalnit in aparatele de ventilatie de la Terapie Intensiva.........
Dosarul medical, a ajuns la familia Tecuceanu, dupa ce, initial, cererea fratelui sau a fost refuzata.........
Doctorul Adrian Streinu Cercel, secretar de stat in Ministerul Sanatatii, a motivat refuzul prin faptul ca ......"

Iata ca ne intoarcem la dl.Adrian Streinu Cercel - moderatorul si initiatorul panicii legate de vaccinare. Parca il si vad la televizor cum incerca sa bage pumnul in gura lui Paul si celor care contestau moartea lui Tecuceanu din cauza virsului gripei porcine. Iata si cateva din iesirile dansului la rampa:

"Nu înţeleg de ce facem atâta caz. Mă interesează cum să fac să previn decesele. Asta e principala sarcină. Că se îmbolnăvesc, e normal, e sezon rece, dar dacă se ajunge la deces, numărul lor să fie cât mai mic", a spus Adrian Streinu Cercel, secretar de stat la Ministerul Sănătăţii.
"Scenariul ăsta cu 20.000 de morţi? Este una din variantele oficiale, dar e minim, ăsta e mizilic", a declarat Adrian Streinu Cercel, secretar de stat la Ministerul Sănătăţii.
"Să zicem bogdaproste dacă ne va da cineva vaccin în această perioadă o să avem 5-6 săptămâni de infecţie cu potenţial sever", a declarat Adrian Streinu Cercel, secretar de stat la Ministerul Sănătăţii.
Preluate de pe REALITATEA.NET -data 02.11.2009

Streinu Cercel face apel pentru vaccinarea populaţiei după moartea lui Toni Tecuceanu
Secretarul de stat din cadrul Ministerului Sănătăţii a declarat că actorul a decedat în urma unor complicaţii suferite din cauza infectării cu virusul gripei porcine.


Una dintre cauzele morţii ar fi şi aceea că membrul echipei "Cronicii" s-a prezentat la spital abia după trei zile de la contractarea acestei boli. Deşi suferea de obezitate, Streinu Cercel a spus că aceasta nu este principala cauză a decesului.
Secretarul de stat a făcut un apel către români, pe care îi sfătuieşte să accepte vaccinul.
"Din păcate, oamenii nu înţeleg că vaccinarea este singura modalitate de prevenire a acestei gripe",
a spus Streinu Cercel.


Preluate de pe CANCAN.RO -data 05.01.2010

AICI il puteti vedea/auzi intr-o declaratie la ANTENA 3 in care spune cat de sigur a murit Tecuceanu de gripa porcina.

AICI il puteti vedea/auzi cat este de fericit ca i-au iesit jocurile in urma tragicului fapt, un interviu la REALITATEA, cand deja lumea era speriata/isterizata.

Sa nu uitam ca tot domnul in cauza a fost si promoterul vaccinarii HPV contra papilomavirusului, alta gainarie.

Cati bani ti-ai bagat in buzunar domnule Streinu ? Nu iti este frica de Dumnezeu sau de legea naturii care spune: "Dupa fapta si rasplata" ?

Ce sa mai zic, .....fara comentarii !

Judecati si singuri, fiti curiosi, informati-va si intrebati in jur. Toti avem un bun simt care ne poate trage de maneca si sa ne intrebe: Asta in folosul cui este ?

Se pare ca moartea lui Toni Tecuceanu a fost in folosul buzunarelor producatorilor de vaccinuri si medicamente, al unor companii de asigurari dar si in buzunarul unor lipitori (nu le pot spune oameni) ca dl.Streinu et Compania.

marți, 9 februarie 2010

Primavara pe ulita

Fac ce fac si nu pot sa ma abtin. Prea sunt de Stan si Bran alesii nostri.

Preiau o stire aparuta pe HotNews legata de justificari de cacao, bagate din timp pentru a camufla smenuri si proasta administrare. Dar iata ceva din articolul cu pricina:

"Ministrul Berceanu ne anunta ca dupa Romania zapezilor dam in Romania gropilor: Am dat toti banii pe deszapezire, sa nu ne intrebati la vara de ce nu reparam gropile. "Iarna asta ne-a dat peste cap cu toate sumele alocate la intretinere, care la ora actuala sunt depasite de vreo patru ori si probabil ca o sa luam de la reparatii si la vara o sa ne intrebati de ce avem gropi sau de ce nu am asfaltat, nu am mai terminat o bucata de drum", spune ministrul Transporturilor."

Ce sa faci nene, dupa ce Oprescu, baiat de baiat, a stat asa cum ii sade bine unui primar, tot weekend-ul sa dea declaratii la TVeu cu justificari fata de Bucurestiul blocat de nameti, sa anunte ca inchide scolile si alte balbe de administrare si incompetenta ale asa ziselor comitete de urgenta, era normal sa vina altul acum sa spuna ca banii......baniii.....s-au evaporat.

Dar noi nu ne lasam si le dam o dedicatie, o poezie primita tot azi pe email:

Primavara pe ulita

de Bucurestel Gropaceanu

A-nceput de ieri s-apara
Cate-o groapa de rahat.
Vremea s-a mai imbunat,
Strazile-au ramas prin tara
Ca la sat.

Sunt transee, nu sosele
Nu poti circula deloc
Caci sunt gropi din loc in loc
Mari cat sa-l ascunzi in ele
Si pe Boc.

Si cand ploua toate-au apa
Nu se vede, dar precis
Ca se-ascunde un abis
Cam in ori-si-ce baltoaca
E de vis!

Nu soferii sunt miopi
Cand conduc.
Ci trebui spus,
C-au o mare vina-n plus:
Si sunt "prosti de dau in gropi"
Cei de sus.

Zici ca merg pe-alta planeta
Avem gropi ca-n cimitir
Nu le treci nici dac-ai TIR.
Si voi vreti rovinieta?
Hai sictir !

luni, 8 februarie 2010

Astenie de iarna

Zapada multa, frig, presiune, apasare. Prea putin soare, prea mult cer inchis. Cateodata nervi si iritare, cateodata nepasare si lipsa de chef.

Astenie de iarna. Vine si trece !

Ma uit pe blog-uri si de ceva timp nu il mai gasesc pe Vasy - Privitor la jocul vietii. Are toate blogurile inchise. Imi este dor de sonetele lui Shakespeare traduse de el !

Proiecte, coaching, NLP, servici, familie, mai rar prieteni - blocati si ei de zapada. Filme si carti. Cam atat.

Ceva se coace si dospeste in interior, cred ca va fi ceva interesant.

- Hei, salut !... scuza-ma, acum te-am vazut ca citesti asta ! Tu ce mai faci ?

marți, 26 ianuarie 2010

Primele simptome ale gripei porcine-din buzunarul nostru in buzunarul lor

Gripa asta porcina are efecte directe asupra buzunarelor si sanatatii noastre (efecte negative) si efecte de umplere rapida a buzunarelor producatorilor de vaccin antigripal. Dar cum una se leaga de alta, iata ca si vaccinul are efectele lui, unul din ele tocmai este descris de Evenimentul Zilei intr-un articol de azi: Primul român cu paralizie după vaccinul pandemic. Practic este vorba de o femeie de 30 de ani din Arad , care a ajuns la spital cu uşoare paralizii ale picioarelor, după ce a fost vaccinată cu Cantgrip. Este primul caz din România la care apar reacţii adverse majore, după administrarea vaccinului contra AH1N1.

Asta este primul caz publicat in presa noastra, dar daca ai cunostinte doctori o sa iti spuna de mai multe si o sa iti soptesca cu frica la ureche sa pastrezi informatia pentru tine, deorece ei nu au voie sa spuna mai departe prin ordin de la conducere. Cazurile sunt raportate separat cu proceduri speciale de protectie a informatiei. De ce oare !??

Dar mai scapa cate ceva, mai ales de la saracii oameni care au inghitit galusca otravita a isteriei pandemice. Acum ca lumea este potolita dupa ce au aflat ca Tecuceanu a murit din alte cauze si nu datorita gripei porcine, lucrurile incep sa iasa la suprafata. "Baietii" sunt multumiti, la nebunia care a fost, au vandut peste target, sursele oficiale (CNPCBT) spun ca in Romania s-au vaccinat peste 1.200.000 de oameni, cifra reala este mai mare. Banii au fost scosi din buzunarele noastre in mare parte (subventie de la stat, pardon de la buzunarul platitorului de taxe si impozite).

Dar aici nu este vorba de bani ci este vorba de sanatatea oamenilor. Daca cineva citeste ceva materiale si studii publicate legate de vaccin o sa vada ca multe efecte secundare apar in timp si acelea sunt cele mai periculoase, pentru ca se face greu legatura cu vaccinarea si efectele sunt mai puternice. Acu' faptul este consumat, lumea este vaccinata, nu ramane decat sa ne rugam la Bunul Dumnezeu ca cei care s-au vaccinat si restul lumii sa fie sanatosi si sa traiasca mult si fericiti.

Ce este intersant, pe langa aceasta nebunie a gripei si vaccinarii, este ca acum este un val de raceli si gripe usoare nelegat de temperaturile extreme de afara. Unii spun ca anumite forme ale virusului au fost reactivate odata cu vaccinarea asta in masa. Asa sa fie oare !?

Alta cheste interesanta, este aceasta abatere a atentiei populatiei de la miscarile ce aduc cu adevarat bani in buzunarele "smecherilor" si "baietilor". Miscari cum ar fi: Rosia Montana si aurul de acolo; introducerea “Codex Alimentarius” din 31.12.2009 cu blagoslovirea guvernului Boc si a banilor care ies de aici prin obligarea folosirii otravii in agricultura de la marile trusturi de chimicale; mismasurile si furtisagurile de impartire a ciolanului in noua guvernare, etc.

Dar asta este, mergem mai departe, cu ochii pe ei.
Amu' romanul nu mai sta prostit ca sa fie pacalit la colt de strada de bisnitarul care i-a luat votul. Sper....

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Discutie cu un adolescent

Cu ochii mari si plini de sete, de curaj si curiozitate, fata, adolescenta, intreaba:
-Si unde este puterea ta ca om in aceasta viata, tata?
Tatal, trase adanc in piept fumul tigarii si inima lui incepe sa vorbeasca:
-Acolo unde iti pui controlul, fata mea!
-Cum adica, acolo unde imi pun controlul? -ridica ochii mirati adolescenta.
-Da acolo unde iti pui controlul! Unde sunt lucrurile pe care le pretuiesti?
Fata, sta, se uita in sufletul sau si ochii ii lucesc a cunoastere.
-Daca in gasca mea de prieteni, unora le place ceva si mie nu. Iar ei ma ocolesc din cauza asta si ma exclud din gasca. Atunci daca eu ma las si accept sa imi placa lucrurile care le plac si lor, ca sa ma primeasca inapoi, cum este?
Prin fumul tigarii tatal isi priveste fata si intreaba:
-Cine are controlul atunci, tu sau gasca?
-Pai, gasca ... cred.-spune fata cu privirea inainte. Daca faci ceva, doar ca ei sa te accepte, inseamna ca ei au controlul.
-Ei, vezi si cine are controlul are puterea! -spune tatal.
-Atunci insemna ca cei care au bani, masini, sunt sefi si au multi subordonati, prieteni, etc inseamna ca au multa putere!- spune fata cu un suras jucaus in coltul gurii.
-Ce se intampla daca ei pierd acesti bani, masini, posturi, etc? intreaba tatal. Daca vine o criza peste ei, sau un razboi, sau cine stie si pierd totul ?
-Pai..., din ce am vazut, raman si fara prieteni si sunt cam singuri! Nu prea mai au multa putere !
-Da.- spune tatal. Pentru ca ei si-au pus puterea in acele lucruri, sau le-a fost data de altcineva prin bani, masini, etc. Si toate aceste lucruri ajung sa ii controleze pe ei !
-Cum, tata, cum ajung sa ii controleze ?
-Ei ajung sa puna multa valoare in acele lucruri si incet, incet ele capata din ce in ce mai mult pret pentru ei. Sunt din ce in ce mai valorosi banii, masinile, viata care o duc. Pentru ca asta le da iluzia puterii asupra oamenilor de langa ei: familie, prieteni, subordonati. Cand pui valoare din sufletul tau, in afara acestuia, in bani, masini, lux si iluzie, cand aceasta valoare creste si tu ti cont din ce in ce mai mult de ea, sufletul tau scade in valoare. Cand tu iti faci viata dupa lucrurile din exterior, atunci ai multa valoare in ele si, fara sa sti, controlul deja a trecut de la tine la ele. Acele lucruri te controleaza! De multe ori in spatele acelor lucrui sunt si alte persoane, care au controlul acelor lucruri si se poate intampla sa te controleze nu numai acele lucruri, dar si alte persoane.
-Stai, stai, am inteles! Puterea este acolo unde ai controlul si mai ales acolo unde ai valoarea!
-Da, asa este, daca tot ce are valoare pentru tine este in afara ta, iti pierzi controlul si puterea din viata ta!
-Dar cum ramane tata cu prietenia, cu dragostea, cu bucuria de a ajuta pe cineva, cu fericirea de a trai in aceasta lume minunata printre oameni?
-Unde sunt toate astea fata mea, in sufletul tau sau in afara lui?

Si atunci fata, adolescenta, cu ochii mari si plini de sete, de curaj si curiozitate, il lua in brate pe tatal sau si il saruta cu dragoste pe obraz.

Tatal, cu o lacrima in coltul ochiului stang, se intoarse multumit si mai trase un ultim fum din tigara mentolata. O stinse si isi spune in gand: -Iata cum cresc puiului aripi ! Un gand, totusi, ii fuge pe langa ureche:-Ar fi bine sa lasi tigara ! Cata valoare are ea pentru tine ?..........

vineri, 8 ianuarie 2010

Viata, politica si porcul

Iata ca de politica nu scap nici macar la inceputul anului.
Lumea ar fi trebuit sa fie mai linistita, ca doar este in perioada de digestie a sarmalei de revelion, a piftiei de Sf.Vasile si al fripturii de Sf.Ion.
Dar nu domnule, astia nu ne lasa nici macar sa murim linistiti !

Pe strada, in magazine, prin case si la servici, romanul si-a luat in serios atributiile de cetatean, inca de la inceputul anului si ii da tare cu comentariile de ii crapa maselele de atata vorbit.
Dar, cum se obisnuieste pe la noi, romanul are gura mare si atitudinea mica exact cand nu trebuie.

El este obisnuit cu asta ca si in cazul sexului: vrea sa f_ _a tot, numai ca nu are incredere in el ca il tine scula ! Asa ca aplica mai bine frecusul pe dupa usa de la baie ! Ce e in mana nu-i minciuna si este mai safe ! Dar tot el tipa ca nu este satisfacut la sfarsit si frustrarea lui creste, dar creste degeaba, ca a pus deja stampila si lucrurile nu se mai pot intoarce asa usor !
Daca ar fi avut gura mica si atitudinea mare atunci cand a trebuit, facea o alegere de bun simt si nu se mai vaicarea acum.

De unde vin constatarile astea? Din comentariile pe care le fac oamenii. Mergi pe strada si fara voia ta asculti discutia aprinsa a pensionarilor uimiti de brusca majorare a preturilor, de spaima care o traiesc fata de zvonurile ca pensia lor este in pericol, de lipsa medicamentelor compensate, etc.
Unul din ei zicea:
"Lasa ba Viorele, bine ca ne dau pensiile totusi, nu te mai oftica cu votul ala !"
celalalt (lovit tare in noul pret al tigarilor):
"Ba Marine, io-i votai pa astia ba, ca zisei ca nu avura timp sa curete tara ba, da vad ca ne-a tras teapa iar si ne curata pe noi, ba !"
"Lasa ba Viorele, ca peste 5 ani stim noi pe cine sa votam si le-o tragem atunci !"
"Auzi ba Marine, da' mai traim ba inca 5 ani, ca sa ajungem atunci !?"
Buna intrebare, zic eu, dar pusa tarziu !

In drumul meu, trec pe langa shaormariile de la piata 1 Mai. Pustanii, tiganii, taximetristii si clientii obsinuiti ai celor 3 shaormarii sunt stupefiati si comenteaza toti noua scumpire a shaormei:
"Da ce mai nene, la TeVeu zicea ca producatorul nu a scumpit carnea de pui, voi de ce scumpiti?"
La geam iese unul din patroni (un tigan cu ceafa grosa, slinos si cu lant de un deget la gat):
"Auzi ba, mergi la guvern si fa protest daca nu iti convine! Au scumpit curentul si gazul, de aia e pretul mai mare! O sa mai scumpesc shaorma si cand o sarii pretul la carnea de pui !"
Un pustan de la coada tipa tare:
"Vezi ba ca tot porcul ramane cea mai buna pasare, ha, ha , ha !!!! Nu voi i-ati votat pe astia !!??"
Liniste la coada......... Unii mormaiau printre dinti, altii se faceau ca se cauta de bani.

Acum, noua vedeta este Prigoana Junior ! "Baietii" isi pregatesc schimbul. Au imbatranit si vor sa isi asigure afacerile cu sange tanar. Beizadeaua este din aceeasi "scoala", frecventeaza acelasi "club" si vobeste aceeasi "limba" cu ei. Este de-al lor !

Unde sunt oamenii cu experienta !??
Cei care macar au participat la un proiect public, care au un discurs coerent si obiective clar formulate, realiste si realizabile !?!
Unde sunt oamenii care fac politica si pentru cei pe care ii reprezinta si nu numai pentru ei si gasca de"baieti" !??
Cunosc ceva oameni integrii, destepti si cu experienta prin ceva partide, care ar putea face treaba, sau macar sa incerce. Dar nu sunt lasati de tata sponsoru' !

Asa ca ne alegem cu EBA, Honorius si alti ilustrii, necunoscuti pentru realizarile lor si cunoscuti pentru ca este fata sau baiatul lui tata, din scandaluri, cluburi si promovari pe bani grei !

Macar la colegii si la camere, romanule desteapta-te si alege bine ! Nu PSD-ul, PDL-ul, PNL-ul sau vre-un partid, fi atent la om si pune stampila pe cine crezi ca va face ceva pentru tine.

Cam atat despre politica, am invartit-o pe politica ca porcul pe dovleac ! O sa taiem porcul anul asta, de pe lista bucatelor permise si o sa se faca si asta pasare, datorita preturilor, cu numele de "rara avis"!

Viata merge inainte, suntem mai destepti cu un an, mai caliti de criza cu un an si mai incezatori in viitor!

Pana in 2012 !!! :-))