vineri, 25 februarie 2011

Din ciclul: Razi Traiane, razi, dar nu e rasul tau !

In SUA se organizeaza o competitie pentru cele mai adecvate definitii ale unor termeni contemporani.
Pentru competitia din 2010 termenul de definit a fost"corectitudinea politica".

Castigatorul a dat urmatoarea definitie:

"Corectitudinea politică este o doctrina, cultivata de o minoritate deliranta, ilogica, promovata de mass-media oficiala, care sustine afirmatia cum ca este intrutotul posibil sa apuci o bucata de căcat de partea curata".

Boc, boc, boc...., banc

Banc bun in perioada asta:

Şeful pompierilor intră în remiza de pompieri, încet, relaxat, cu mâinile în buzunare, fredonând uşor o melodie veselă:

- Băieţi, echipaţi-vă încet, sistematic, spălaţi maşina, luaţi ceva apă, dacă mai rămâne, fiţi atenţi la stopuri, la trafic şi mergeţi la incendiu… arde vila lui Boc.

luni, 21 februarie 2011

Scrisoarea unui sef de trib catre presedintele SUA

In prologul cărţii Inteligenta Materiei este un text citat de Dumitru Constantin Dulcan, cu acordul autoarei Jeannine Fontaine, din lucrarea “La medecine du corps energetique”.

Textul reproduce scrisoarea unui şef de trib indian (Pieile Roşii) adresată preşedintelui SUA, ca răspuns la cererea acestuia de a le cumpăra o parte din pământuri.

“Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului?
Ideea ni se pare stranie.
Dacă prospeţimea aerului şi murmurul apei nu ne aparţin, cum le putem vinde?

Pentru poporul meu nu există colţ al acestui pământ care să nu fie sacru. Un ac de pin care sclipeşte, un mal nisipos, o brumă întinsă în mijlocul pădurii întunecate, totul este sfânt în ochii şi în memoria celor din poporul meu. Seva care urcă în arbori poartă în ea credinţa Pieilor Roşii; fiecare luminiş şi fiecare insectă sunt sacre pentru memoria şi credinţa poporului meu.
Când albii merg la ceruri şi uită locul natal, morţii noştri nu-şi uită niciodată acest pământ frumos pentru că el le este mamă.
Noi facem parte din pământ şi el face parte din noi.

Florile sunt surorile noastre, cerbii, caii, vulturii sunt fraţii noştri; crestele stâncilor, roua preeriilor, căldura din pieptul poneilor şi omul aparţin aceleiaşi familii.
Acest pământ este sacru pentru noi. Iar apa scânteietoare care se prăveleşte în râuri şi pârâiaşe nu este numai apă, ea este sângele strămoşilor noştri.…

Trebuie să-i învăţaţi pe copiii voştri că pământul nostru este sfânt, că fiecare imagine ce se reflectă în apa clară a lacurilor este ca o fantomă care vorbeşte despre întâmplări, despre amintiri ale vieţii celor din poporul meu. Murmurul apei este vocea tatălui meu.
Râurile sunt surorile noastre; ele ne astâmpără setea, ne poartă canoea şi ne hrănesc copiii. Dacă noi vă vindem pământul nostru va trebui să vă amintiţi toate acestea şi să-i învăţaţi pe copiii voştri că râurile sunt surorile noastre şi ale voastre şi de aceea trebuie să le iubiţi ca pe fraţii voştri.

Noi ştim că omul alb nu înţelege modul nostru de a vedea lucrurile. Pentru el o palmă de pământ face cât oricare alta pentru că el este un străin care vine în noapte, îşi ia de pe pământ ceea îi trebuie şi-l părăseşte. Pământul nu-i este frate, ci duşman. Îşi uită mormântul tatălui său şi îşi creşte copiii fără dragoste de pământul natal…
El tratează pe mama sa, pământul, şi pe tatăl său, cerul, ca pe lucruri care se pot cumpăra, jefui sau vinde, asemenea oilor şi perlelor colorate. Lăcomia sa va sărăci pământul şi-l va lăsa pustiu.

Eu nu ştiu nimic, modul nostru de a fi diferă de al vostru (…)Nu există un colţ liniştit în oraşele omului alb. Nicăieri nu se aude creşterea ierbii primăvara sau bătaia aripilor de fluturi.
Dar poate că este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.
Zgomotul din oraşe te asurzeşte. Ce rămâne din viaţă dacă nu poţi asculta clipocitul apei şi cântecul broaştelor în noapte?

Dar poate este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.
Indianul preferă adierea vântului care mângâie oglinda iazului şi mireasma vântului spălat de ploaia de amiază sau parfumat de pini.
Aerul este scump omului roşu pentru că toţi împart acelaşi suflu. Animalul, arborele şi omul – toţi respiră la fel. Omul alb nu pare să perceapă aerul pe care îl respiră.
Asemenea unui muribund, el nu-i mai recunoaşte mirosul…
Trebuie să ştiţi că aerul este cu mult mai preţios şi că suflul aerului este acelaşi în toate lucrurile care trăiesc.
Aerul care a dat strămoşilor noştri prima lor respiraţie primeşte, de asemenea, ultima lor privire. Şi dacă ne vindem pământul, voi trebuie să-l păstraţi curat şi sfânt pentru ca omul să poată simţi mângâierea vântului şi dulceaţa câmpului în floare.…
Dacă hotărâm să vă vindem pământ, voi pune o condiţie: omul alb trebuie să trateze animalele de pe acest pământ ca pe fraţii şi surorile sale.
Eu sunt sălbatic şi nu înţeleg alt mod de a trăi.
Am văzut miile de bizoni care putrezeau în preerie, lăsaţi acolo de omul alb care i-a ucis din goana trenului.Eu sunt un sălbatic şi nu pricep cum acest cal de fier care fumegă poate fi mai important decât bizonii pe care noi nu-i ucidem decât pentru nevoile vieţii noastre.
Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar dispărea, omul ar muri complet solitar, pentru că tot ceea ce li se întâmplă animalelor i se întâmplă imediat şi omului. Toate lucrurile sunt legate între ele.
Spuneţi copiilor voştri că pământul de sub picioarele lor nu este altceva decât cenuşa strămoşilor noştri…
Învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce noi i-am învăţat pe ai noştri – pământul este mama noastră şi ceea ce i se întâmplă pământului, nouă ni se întâmplă şi se întâmplă copiilor pământului.
Dacă omul batjocoreşte pământul, pe sine se batjocoreşte.
Noi o ştim de mult – nu pământul aparţine omului, ci omul pământului.
Noi o ştim bine – toate lucrurile sunt legate între ele, aşa cum sângele face legătura între membrii aceleiaşi familii.…
Nu omul a ţesut pânza pământului; el este doar un fir. Tot ceea ce el face cu pânza pământului, lui îşi face. Nici omul alb, care are un Dumnezeu, nu poate să nu împărtăşească acest destin comun.
Când ultimul om va dispărea de pe acest pământ şi când amintirea sa nu va mai fi decât umbra unei imagini care străbate preeria, râurile şi pădurile vor păstra spiritul fraţilor mei pentru că ei iubesc acest pământ ca pruncul bătăile inimii materne.

După toate, noi suntem probabil fraţi şi surori. Există ceva pe care noi îl ştim bine şi pe care omul alb îl va şti, poate, într-o zi: Dumnezeul nostru este acelaşi cu al vostru. Voi credeţi că Dumnezeu este numai al vostru, ca şi pământul nostru. Este imposibil. El este Dumnezeul omului şi are aceeaşi îndurare pentru toţi oamenii, albi sau roşii.

Cel ce-şi murdăreşte patul va pieri într-o zi sufocat de propriile sale mizerii. Dar în timp ce noi pierim, voi veţi străluci iluminaţi de forţa unui Dumnezeu care v-a condus pe acest pământ şi care, într-un scop special, v-a permis să ne dominaţi.
Acest rost este ciudat pentru noi. Noi nu înţelegem pentru ce sunt ucişi bizonii, de ce sunt domesticiţi caii sălbatici, de ce lucrurile cele mai ascunse ale naturii sunt înăbuşite de mirosul greu al oamenilor, de ce priveliştea frumoaselor coline este tulburată de strigătele lor.
Unde sunt desişurile ascunse? Au dispărut.
Unde este marele vultur? A dispărut şi el.
Este sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii. “

Iata cum intr-un mod simplu si minunat un indian a expus toata ecologia din zilele noastre. Se pare ca am uitat asta.
Cand uiti o lectie, vei trece prin ea pana o inveti. Se poate invata usor tinand seama de o scrisoare simpla, ceea ce iti spunea bunica, din ceea ce vezi in jurul tau si actionezi. Se poate invata greu si chinuitor cand nu ti cont de cele de mai sus si o patesti pe pielea ta.
Depinde ce cale alegi !

vineri, 18 februarie 2011

Tehnica si japonezii

Dovada ca japonezii sunt foarte buni in tehnica sta si filmuletul de mai jos. Filmulet in care este prezentat un program interactiv ce imita la perfectie omul care intra in joc.

Enjoy the movie:

video

marți, 15 februarie 2011

Revolta din Egipt - revenire la revenire

Dupa un articol al revistei Capital: "George Soros, omul din spatele revoluției din Egipt?" si ceva investigatii internautice am descoperit ca nu putea dl.Soros sa isi tina labutele murdare si sa nu isi bage codita si in Egipet.

Tocmai ce am pomenit de el in primul post legat de Revolutia din Egipt (care a fost fasaita rapid) si in revenirea la acel post, de omul scos in fata de interese corporatiste Mohamed El'Baradei.

Adevarul iese usor, usor la suprafata ca untdelemnul in apa. Mai precis unii de prin afara au descoprit o legatura intre El'Baradei si Soros, ceea ce nu ma mira. Soros este implicat in multe "revolutii" din Europa de Est si citez din Capital:
Supranumit de revista Times "omul care a spart banca Angliei", Soros este cel care a fost acuzat în 1997 că a prăbuşit moneda Malaieziei, pentru propriile sale tranzacţii. Mai mult, în Thailanda, investitorul nu este cunoscut ca filantrop datorită fundaţiei sale umanitare, dar este branduit ca un "criminal de război economic, care suge sângele oamenilor".

Daca va aduceti aminte de o anumita republica Baltica care a fost "calcata" de Rusia de curand, in presa a fost ceva tam-tam, legat de un sprijin a lui Soros in treburile acelei republici de la declararea idependentei pana la nefericitul eveniment si putem continua lista. Cei interesati pot sa faca cea mai simpla cautare pe Google si o sa gaseasca o gramada de informatie in presa si in declaratii oficiale.

Egipetul a ramas cu aceeasi piloni ai conducerii (generalii de armata si seful securitatii) iar boborul a castigat praful de pe toba. Probabil ca generalii si Mubarak nu cazusera "la pace" cu americanii si alti baieti cu investitii transnationale si l-au vazut un pic pe "bau-bau".

O sa fie un pic vopsit gardul pe afara (cu mai multe culori ca asa este in "democratie") dar inlauntru nu o sa mai fie leopardul ci alte cateva hiene.

Oare cand o sa se invete minte lumea asta, o revolutie de strada nu va aduce decat o schimbare a celui care tine biciul, asta este valabila inca de la Revolutia Franceza, unde au schimbat biciul pe ghilotina. O revolutie adevarata se face in primul rand in interiorul omului, la sistemul lui de valori, catre valorile naturale constructive nu distructive si are ca rezultat o schimbare majora. Cum ar fi cea de la societatea de consum la societatea integrata a omului cu tot ceea ce il inconjoara: alti oameni, resurse, evolutie tehnica si spirituala, mediu si ecologie, etc. Una care sa tina seama ca suntem sisteme ce interactionam cu alte sisteme si ca ceea ce insamantam acum o sa culegem mai tarziu si din ce se culege vor "manca" generatiile de dupa noi. Iar ei pot sa se otraveasca sau sa ne admire pentru responsabilitatea de care dam dovada!

vineri, 11 februarie 2011

ZEITGEIST III si invataminte pentru parinti

A aparut pe "piata" ultima serie din Zeitgeist la baietii de la Iesirea din Matrix, tradus si publicat initial de Marian de la Antiiluzii.

Interesant, incitant, are multe interpretari care pot fi dezbatute in functie de ce crede si ce informatii a cules fiecare. Dar prima parte Natura umana este foarte interesanta.

Sunt prezentate interviurile mai multor oameni de stiinta, dintre care cativa psihiatrii si psihologi de renume. Tema este legata de comportamentelor copiilor ce vor devenii adulti si polemica teoriilor genetice.

Partea interesanta vine acolo unde se arata ca multe studii, unele din ele facute pe perioade de peste 20 ani, infirma faptul ca avem comportamente determinate genetic si aduce in atentia noastra faptul ca mediul si relatiile sociale influenteaza comportamentul oamenilor inca din faza de fat din uterul mamei. Tot ceea ce se intampla cu mica fiinta din uter care are deja creier, tot ceea ce se intampla cu mama ce poarta in pantec copilul, tot ceea ce se intampla cu copii dupa nastere, la varste fragede si ulterior in dezvoltarea lor au are o mare influenta asupra comportamentului viitorului adult si in dependentele acestuia.

Macar aceasta prima parte a filmului merita vazuta de toti parintii care au copii cu varste intre -0.6 ani (sunt inca in burtica) si 14 ani, dar si de cei care au copii mai mari ca sa inteleaga anumite chestii legate de copii lor, de comportamentul lor si relatia pe care o au cu ei.

Am vazut cu ochii mei si am lucrat la partea de dezvoltare personala cu oameni care doreau sa isi rezolve niste probleme ce aveau cauze in copilaria timpurie sau chiar de cand erau in uterul mamei, am experimentat chiar la mine modul in care functioneaza memoria explicita (cea ordonata si indexata de hipotalmus) si cea implicita (inregistrata in creierul nostru la varste foarte mici). Veste buna este ca aceste lucruri sunt demonstrate stiintific si problemele aparute pot fi rezolvate in timp, daca exista deschidere, suport si rabdare prin tehnici NLP sau terapie obisnuita. Pacat ca societatea noastra de consum si valorile "vandute" de ea imping copii si tinerii in situatii din care nu mai au iesire.

Enjoy the movie !

joi, 10 februarie 2011

Reactie normala a zilelor noastre

Ma intalnesc cu Moritz care tocmai iesise de la farmacie si varsa continutul flaconului la cosul de gunoi. Il intreb:

-Ce te-a apucat, de ce versi medicamentul la gunoi?

-Uite ce e, imi raspunde el resemnat, am fost la doctor sa-mi prescrie un medicament, trebuie sa traiasca si el, nu-i asa?
Apoi am venit la farmacie si am cumparat medicamentul- ca sa traiasca si farmacistul!
Iar acum il arunc la gunoi ca sa traiesc si eu!

Rasu-plansu, dar este din ce in ce mai reala in vremurile pe care le traim. O spun din experienta personala si din multele patanii cu copilutul din ultima vreme. Medicii si medicina generala din zilele noastre se indreapta din ce in ce mai mult catre o simpla unealta de vanzare a medicamentelor si se indeparteaza de scopul initial: Vindeca si ajuta omul sa fie sanatos. Nu mai este o centrare pe pacient ci pe profit si distributie de medicamente. Sunt putini medici in Romania care practica o medicina din punct de vedere sistemic, centrata pe om, adica: sa te asculte si sa te intrebe de istoricul afectiunii, despre stilul de viata si nutritie, despre felul in care tu ca om reactionezi la anumite medicamente, sa iti explice ce face si care sunt argumentele si mai ales variantele pentru tratamentul prescris, etc. Ca sa nu mai vorbesc de desconsiderarea pacientilor. Vizitele sunt scurte (maxim 30 min.), nu tin o evidenta a istoricului pacientului (chiar daca ai fisa la clinica privata si consultatia te iti rupe buzunarul) si cand vrei sa ii spui tu istoricul nici nu te asculta, ba mai mult te pune la punct imediat. Parca te duci la un bancomat de retete: introduci simptomul, bagi dgetul in fanta-te inteapa si iti face niste analize, selectezi niste variante si bancomatul iti scuipa diagnosticul si reteta. Dar eu ma duc la doctor, la medic nu la bancomat !

Documentarul video al celor de la hotnews.ro despre romanii care se trateaza in afara este foarte interesant (il puteti vedea aici), dar si mai interesante sunt comentariile cititorilor despre experientele personale prin care au trecut. Se pare ca nu avem numai un sistem medical bolnav datorita proastei gestionari ci el este bolnav in principal datorita oamenilor de acolo. Comunicarea si profesionalismul, centrarea pe pacient, consideratia si multe alte lucruri nu costa bani ci bun simt si omenie. Este cu atat mai dureros cu cat chestiunea a devenit cronica si pot spune ca este ca un cancer cu metastaze in tot corpul. Celulele bune nu mai fac fata, Oamenii si Profesionistii din medicina romaneasca sunt pe cale de disparitie in Romania si cei cei care nu au mai suportat duc o viata normala in strainatate. Cei care au mai ramas prin tara si pe care ii cunosc sunt din ce in ce mai frustrati si nemotivati, asta cat mai rezista si ori se integreaza sistemului ori pleaca. Acestora le multumesc si le doresc putere si perseverenta, mai avem nevoie de voi !

Am ajuns sa pun la indoiala diagnosticul unui doctor, sa mai cer 2 pareri si pana la urma tot instinctul si autoeducatia mea sa dea rezultate, pentru mine este socant! Nu sunt medic!

Prea putini fac prevenire si educatie pentru un stil de viata sanatos si prea multi fac experimente de tratament cu diferite medicamente ce la aduc comisioane. Experimente pe stomacul meu fara sa tina cont ca imi distruge ficatul, experimente pe imunitatea mea fara sa tina cont ca acele medicamente o distrug nu o ajuta, etc.

Va mai recomand urmatorul documentar, ajuta la constientizare si decizie. Click aici pentru vizualizare.

Iata si cateva pasaje din juramantul lui Hipocrat, pe care il fac toti doctorii:
  • Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.
  • Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu avortiv.
  • Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața.

Si cateva citate din invatatura lui:

  • Alimentele voastre să fie medicamente şi medicamentele voastre să fie alimente (suntem ceea ce mancam);
  • Să cercetăm cele ce s-au petrecut, să cunoaştem cele prezente, să aplicăm cele învăţate.
  • Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu ea.

marți, 8 februarie 2011

Jocul ratiunii si credintei

Cateva lucruri importante am invatat si experimentat in pregatirea de coach si in lucrul cu clientii mei:
  • avem credinte si functionam conform lor.
  • unele credinte ne ridica potentialul in anumite contexte si altele ne pun bete in roate.
  • daca omul are o credinta care il ajuta sa functioneze, care nu intra in conflict cu cei din jur, cu viata celorlalti si pe termen lung ii aduce beneficii -atunci lucreaza cu ea si ajuta-te de ea.

Daca privim omul dintr-o perspectiva sistemica - omul, el insusi un sistem ce cuprinde in el mai multe sisteme (fizic, mental si spiritual), interactioneaza cu alte sisteme (alti oameni, natura, mediul spiritual, etc) in sensul functionarii (isi traieste viata) cu scop mai clar sau mai putin clar. Daca functionarea omului este puternic influentata de sistemul lui de credinte si respecta "ecologia" in interactiunea lui cu celelalte sisteme, pentru mine credintele lui sunt OK si fiecare poate sa creada in ceea ce convingerile si viata traita cladeste in el la nivelul de credinte. Pentru unii poate fi religia ortodoxa, musulmana sau budista, pentru altii poate fi determinismul darwinian si stiinta dusa la extrem, etc. Credintele care te "imping" de la spate in drumul vietii tale ajung pana la urma sa iti imprime obisnuinte echivalente cu ritul religios: fie ca te rogi conform unui ritual fie ca ai un ritual (procedura) de cercetare, baza de credinte este la fel, difera obiectul credintei.

Diferenta apare in momentul in care privesti lucrurile dintr-o perspectiva holistica, este ca si cum ai adauga a 3-ea dimensiune spatiului. Aceasta perspectiva apare in momentul in care "vezi imaginea de ansamblu" a perspectivei sistemice si te intrebi: care este scopul nostru (al tuturor sistemelor care cuprinde si omul), care este directia (de unde venim si incotro ne indreptam), ce se intampla cand mori si dupa cu constienta ta de sine-dispare sau se transforma, etc. O gandire mecanicista in acest caz te duce la teoria influentelor sistemelor mecanice deterministe gen cauza-efect si oricat de complex ar fi studiul si de complexa influenta te va intoarce tot la punctul de vedere sistemic fara sa iti ofere un raspuns la aceste intrebari.

Cineva cu o anumita inclinatie catre orientalism ti-ar raspunde ca omul este chiar Dumnezeu si gresim cand cautam in exteriorul nostru raspunsul. Ceea ce te poate duce la ideea ca atunci omul poate face orice conform propriilor directii si scopuri. Luand in considerare ca pentru un singur om cunoasterea este limitata (nu poate cuprinde cunoasterea tuturor oamenilor si a tuturor consecintelor) nu mai tinem cont de "ecologie" si de influenta sistemelor si ne contrazicem in logica-suntem sisteme care influenteaza alte sisteme si suntem influentati de acestea, deci nu putem face chiar tot ceea ce vrem. Iar in aceasta perspectiva omul se bazeaza pe simturi (vedere, auz, gust, miros, emotii simtite in trup, pipait, etc) si gandire deductiva (care este limitata la nivelul de cunoastere al unui singur om). Aici ne punem credintele numai in noi si sinele nostru.

Altcineva care are o anumita inclinatie catre religie poate spune ca raspunsul la acele intrebari este Dumnezeu, fiinta atotputernica si cuprinzatoare, Dumnezeu care ne-a creat cu scopul adorarii si respectarii legilor sale (crestine, musulmane, etc) si directia este cea a mantuirii sufletelor noastre (putem spune: Karma si lectii, Biblie, Coran, extraterestrul superavansat, etc). Dar si aici ar insemna ca totul este deja "scris", "aranjat" si nu avem decat un control si automat o responsabilitate (atunci cand ai control ai responsabilitatea consecintelor de actiona si detine) iluzorie. Nu intru in amanunte de ordin filozofic-religios, dar pot spune ca la extrem, din acest punct de vedere ne punem credintele numai in exteriorul nostru.

Realitatea este ca ambele sisteme de credinte ne pot ajuta sau impiedica sa functionam in mod ecologic si conform cu dorintele noastre, iar daca ne ajuta, pentru mine in mod particular, in coaching este OK. Oricum am "invarti acest bostan" tot la o contopire si completare reciproca a celor doua perspective ajungem, daca eliminam extremele. Este foarte important cum ne folosim resursele interne si controlul legat de influentele externe, ecologie si spiritualitate. Nu sunt decat fete diferite ale aceleasi monede sau perspective diferite ale aceluiasi fenomen/experienta.

Legat de acest subiect este foarte frumoasa urmatoarea povestire:

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

- Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

-Esti crestin, nu-i asa, fiule?

- Da dle, spune studentul.

-Deci crezi in Dumnezeu? Cu siguranta Dumnezeu e bun?

-Desigur, Dumnezeu e bun.

-E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

-Da.

-Tu esti bun sau rau?

-Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator.

-Aha! Biblia!

Se gandeste putin.

-Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

-Da, dle. As incerca.

-Deci esti bun.

-N-as spune asta.

-Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

-El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

-Nu poti raspunde, nu-i asa?

El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

-Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

-Pai…, da, spune studentul

-Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare:

-Nu!

-De unde vine Satana?

Studentul ezita.

-De la Dumnezeu.

-Corect.

-Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

-Da, dle.

-Raul e peste tot, nu-i asa, si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

-Da.

-Deci cine a creat raul? profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

-Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

-Da!

-Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

-Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

-Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

-Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

-Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?

-Nu, dle. Nu L-am vazut.

-Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?

-Nu, dle, nu l-am auzit.

-L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?

-Nu, dle, ma tem ca nu.

-Si totusi crezi in el?

-Da.

-Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista.

-Ce spui de asta, fiule?

-Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

-Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

-Dle profesor, exista caldura?

-Da.

-Si exista frig?

-Da, fiule, exista si frig.

-Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice:

-Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig– daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

-Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

-Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

-Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

-Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

-Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

-Gresite? Poti explica in ce fel?

-Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

-Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

-Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

-Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

-Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.

Studentul se uita in jurul sau, in clasa.

-E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului?

Clasa izbucneste in ras.

-E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

-Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

-Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde:

-Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:

-Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. Stiinta in 1921….

vineri, 4 februarie 2011

Toti tampitii fac manifestatie, pardon, scepticii

Iacata ca s-au trezit din sparcaiala cufurista a unor anonime societati de prin vest sa apara si pe la noi niste asociatii de tampiti, pardon iara, de sceptici si scularisti-umanisti ce vor sa demonstreze maine pe 5 Februarie contra homeopatiei. Initial nu citisem bine si credeam ca vor sa iasa in strada contra homopatiei dar se pare ca nu este asa. Impreuna cu imensa masa de popor din vest (vre-o 400 de scepo-scularisti dupa cum ei declara) vor sa pupe'n poponet industria de medicamente si sa demonstreze ei ca homeopatia este apa de ploaie. La asta a bagat botu' si ziarul Capital, care se vede ca s-a transformat sa nu zic in ce hartie si unde este folosita.

Nu dam explicatii tampitilor de ce este homeopatia si de rezultatele ei ca nu are rost. Pentru ca am amestecat aceasta ramura a medicinei complementare care are o vechime si recunoastere mondiala de mai mult timp de cand maimuta tifoida a devenit stramosul scepto-scularului si am folosit un vocabular bine meritat pentru manifestatia de maine (care nu stiu daca va avea loc), voi reda mai jos comunicatul de presa al Societatii Romane de Homeopatie legat de aceasta manifestatie si de acest curent de opinii periculos pentru sanatatea noastra generat de industria farma:

COMUNICAT DE PRESA

Societatea Romana de Homeopatie, alaturi de celelalte asociatii ale medicilor homeopati din Romania, a luat nota, in urma unui articol aparut in ziarul Capital pe 19 ianuarie, de faptul ca , in Bucuresti, pe data de 5 februarie a.c., se anunta un protest al organizatiei Scepticilor din Romania si al Asociatiei Secularist –Umaniste ASUR, impotriva terapiei homeopate, prin ingerarea unor “sticle intregi” de medicamente homeopate.


In legatura cu acest eveniment, pozitia noastra pleaca de la urmatoarele constatari:

1. In tara noastra, homeopatia este o competenta medicala practicata in mod legal, numai de catre medici;
2. Homeopatia este recunoscuta si reglementata pe plan national de catre Ministerul Sanatatii, Colegiul Medicilor din Romania, Colegiul Farmacistilor din Romania, Agentia Nationala a Medicamentului;
3. Pe plan international, este recunoscuta de OMS, ca al doilea mare sistem medical din lume, dupa cel clasic/conventional;
4. Productia de medicamente homeopatice este reglementata de principalele farmacopei existente: franceza, germana, europeana, americana, alaturi de medicamentele clasice;
5. In Romania, se comercializeaza prin reteaua farmaceutica – medicamente homeopate de cea mai inalta calitate, provenind in principal din doua surse: 1.de la un producator intern avizat de Ministerul Sanatatii, Plantextrakt (Radaia-Cluj), care respecta farmacopeea europeana si regulile generale de buna practica farmaceutica; 2. produse homeopate din import, in principal ale firmei Boiron, Franta, produsele fiind de asemenea avizate de catre Ministerul Sanatatii;
6. Medicamentele homeopate sunt autorizate pentru punerea pe piata de catre Agentia Nationala a Medicamentului si recunoscute la nivelul Agentiei Europene a Medicamentului;
7. In fiecare an, farmacopeele se actualizeaza cu noi informatii despre medicamentele homeopate, prin efortul permanent al Comitetului European pentru Homeopatie, la care Societatea Romana de Homeopatie este afiliata;
8. Invatamantul homeopat din Romania se desfasoara, incepand cu anul 1980 si pana in prezent, sub egida Ministerului Sanatatii, in cadrul cursurilor postuniversitare de doi ani, pentru medici si farmacisti, organizate de Scoala Nationala de Sanatate Publica Management si Perfectionare in Domeniul Sanitar Bucuresti prin Centrul National de Educatie Continua a Medicilor, Medicilor Dentisti si Farmacistilor, Bucuresti.
9. In Romania, exista o institutie de profil, Institutul National de Medicina Complementara si Alternativa INMCA - Prof. Dr. Florin Bratila, unde pe langa acordarea asistentei medicale, in ambulator, se desfasoara in paralel programe de cercetare stiintifica fundamentala in domeniul acupuncturii, al homeopatiei si fitoterapiei; cu aceasta ocazie, ne exprimam ingrijorarea cu privire la faptul ca INMCA se confrunta cu probleme financiare care au dus la preluarea sa recenta de catre o alta institutie medicala, ceea ce ar putea echivala dupa data de 7 februarie cu desfiintarea sa.

In ceea ce priveste protestul propriu-zis, dorim sa precizam ca:

1. Protestul este organizat de persoane care nu au pregatire in domeniu, nefiind medici/farmacisti si nici nu isi revendica o pregatire stiintifica speciala; ei ne informeaza ca protesteaza ca activisti pentru drepturile consumatorilor, dar nu fac parte nici din Asociatia pentru protectia consumatorilor;
2. Protestul este unul de tip experiment: se administreaza asa –zise supradoze de medicament homeopat, urmand a se constata rezultatele, pe care protestatarii considera ca le cunosc aprioric, ca fiind nule.
In aceasta situatie, ar fi fost necesar ca ei sa ceara indrumare metodologica de specialitate, referitoare la testarea medicamentelor homeopate pe voluntari sanatosi. Se stie din literatura de specialitate ca efectele medicamentelor homeopate nu depind de doza, ci de numarul de administrari, mai ales in cazul in care nu se respecta principiul individualizarii tratamentului.
Ii invitam pe activistii respectivi sa faca un demers onest si sa constate care ar fi rezultatele administrarii medicamentelor homeopate administrate timp de 20-30 zile consecutive; dupa un numar suficient de administrari repetate, incep sa apara simptomele medicamentului testat.
3. Ne exprimam mirarea in fata faptului ca protestul nu pleaca propriu-zis de la consumatorii romani nemultumiti de rezultatele aplicarii tratamentelor homeopate, fiind vorba de un protest organizat si coordonat din strainatate, in 10 tari simultan (23 de orase, printre care si Bucuresti) si fiind mai mult un protest de principiu impotriva unor principii.
4. Activistii contesta in principal mecanismul de actiune al medicamentelor homeopate, care contin doze subponderale de substanta, pe care ei le considera prin urmare inactive si avand un efect de placebo.
5. Ei afirma ,de asemenea, ca nu exista studii stiintifice care sa ateste eficienta medicamentelor homeopate.

Noi combatem aceste acuzatii ale contestatarilor (punctele 4 si 5), cu o contraafirmatie: exista numeroase studii stiintifice care aduc argumente in favoarea homeopatiei, dar pe care organizatorii protestului le ignora (a se vedea linkurile pe care vi le punem la dispozitie pentru studiu, majoritatea fiind rodul cautarilor in domeniu al colegilor nostri, medici homeopati, de la Facultatea Regala de Homeopatie din Londra:
http://www.britishhomeopathic.org/research/the_evidence_for_homeopathy.html , http://www.publications.parliament.uk/pa/cm200910/cmselect/cmsctech/45/09112511.htm , http://www.publications.parliament.uk/pa/cm200910/cmselect/cmsctech/45/45we21.htm
http://avilian.co.uk/2008/08/scientific-research-and-homeopathy-overview/
http://knol.google.com/k/dr-nancy-malik-bhms/scientific-research-in-homeopathy/pocy7w49ru14/2#
http://www.extraordinarymedicine.org/2011/01/14/extraordinary-evidence-homeopathys-best-research/
http://chestjournal.chestpubs.org/content/127/3/936.full
http://www.nationalcenterforhomeopathy.org/articles-research)

In acest sens, merita amintit in mod special studiul publicat in 2009 de catre o personalitate marcanta a lumii stiintifice medicale mondiale, profesorul Luc Montagnier, virusolog francez, laureat al premiului Nobel pentru medicina, in 2008 (co-descoperitor al virusului HIV- SIDA), referitor la dilutii apoase inalte de secvente de ADN bacterian, care s-a constatat ca emit unde electromagnetice de joasa frecventa ce pot fi masurate prin mijloacele stiintifice moderne. S-a specificat ca aceste semnale se pot inregistra numai in cazul in care solutiile au fost agitate viguros inainte de efectuarea masuratorilor (conditie absolut necesara); este evidenta legatura directa cu modul de preparare al medicamentelor homeopate (articolul poate fi gasit pe internet
http://www.huffingtonpost.com/dana-ullman/luc-montagnier-homeopathy-taken-seriously_b_814619.html , http://www.homeopathyeurope.org/nobel-prize-winner-reports-effects-of-homeopathic-dilutions).

Concluzie: In fata tuturor acestor evidente, consideram ca protestul din 5 februarie este lipsit de obiect si ca nu are nimic de demonstrat.
Ne exprimam convingerea ca el va fi primit de publicul din Romania cu multe rezerve si cu foarte mult scepticism.

miercuri, 2 februarie 2011

Nenea Iancu Caragiale

Multumita Ioanei Ginju, care tine flacara aprinsa, mi-am dat seama ca am uitat ieri de Caragiale. Atata politica m-au facut sa uit de un moment important: la 1 Februarie 1852 a venit pe lume vestitul Caragiale, ieri au fost 159 de ani de la nasterea lui.


Nenea Iancu, etern si contemporan prin scrierile sale, este viu si traieste printre noi.

Societatea zilelor noastre este neschimbata in obiceiuri ca cea din 1880 si parca ma astept sa il vad pe Caragiale la berarie sau la o emisiune pe TVR Cultural.
Piesele lui jucate de inegalabilul Birlic sunt un deliciu indiferent de cate ori le vezi. Confident si prieten a lui Eminescu, i-a dedicat acestuia frumosul articol-declaratie:
"In Nirvana"-publicat in Constituţionalul din 20 iunie 1889, ca editorial, semnat C.

Il reproduc aici, merita citit (recitit):


Sînt peste douăzeci de ani de-atunci. Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfîrşise: era toamnă, şi aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor.
Văzîndu-mă că citeam într-una, actorul îmi zise cu un fel de mîndrie:
— Îţi place să te ocupi cu literatura... Am şi eu un băiat în trupă care citeşte mult; este foarte învăţat, ştie nemţeşte şi are mare talent: face poezii; ne-a făcut cîteva cuplete minunate. Eu crez că ţi-ar face plăcere să-l cunoşti.
Şi-mi povesti cum găsise într-un otel din Giurgiu pe acel băiat — care slujea în curte şi la grajd — culcat în fîn şi citind în gura mare pe Schiller.
În ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan — biblioteca băiatului — plin cu cărţi nemţeşti. Băiatul era foarte blînd, de treabă, nu avea nici un viţiu. Era străin de departe, zicea el, dar nu voia să spună de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine ştie ce împrejurare.
Actorul îi propuse să-l ia sufler, cu şapte galbeni pe lună, şi băiatul primi cu bucurie. Îşi luase biblioteca şi acuma se afla în Bucureşti. Seara trebuia să vie la directorul lui — astfel puteam să-l văz. Eram foarte curios să-l cunosc. Nu ştiu pentru ce, îmi închipuiam pe tinărul aventurar ca pe o fiinţă extraordinară, un erou, un viitor om mare.
În închipuirea mea, văzlndu-l în revoltă faţă cu practica vieţii comune, găseam că dispreţul lui pentru disciplina socială e o dovadă cum că omul acesta trebuie să fie scos dintr-un tipar de lux, nu din acela din care se trag exemplarele stereotipe cu miile de duzine.
Deşi în genere teoria de la care plecam eu ca să gîndesc astfel — că adică, un om mare trebuie in toate să fie ca neoamenii — era pripită, poate chiar de loc întemeiată, în speţă însă s-a adeverit cu prisos.
Tînărul sosi. Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zîmbet blînd şi adînc melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.
-Mă recomand, Mihail Eminescu.
Aşa l-am cunoscut eu. Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vîrstei de şaptesprezece ani! Ce entuziasm! Ce veselie!
Hotărît, închipuirea nu mă înşelase... Era un copil minunat.
Într-o noapte mă pusese în curentul literaturii germane, de care era încîntat.
—Dacă-ţi place aşa de mult poezia, trebuie să şi scrii, i-am zis... Am aflat eu că dumneata ai şi scris.
—Da, am scris.
—Atunci — şi mie-mi place poezia, deşi nu pot scrie — fii bun şi arată-mi şi mie o poezie de dumneata.
Eminescu s-a executat numaidecît. Era o bucată dedicată unei actriţe de care el era foarte înamorat... D-abia mai ţiu minte. Ştiu atîta, că era vorba de strălucirea şi bogăţiile unui rege asirian nenorocit de o pasiune contrariată... cam aşa ceva. Poezia aceasta îmi pare că s-a publicat prin 68 sau 69 în Familia din Pesta.
A doua zi seara ne-am întîlnit iarăşi. Dar peste zi o nemulţumire intimă intervenise. Actriţa fusese foarte puţin mişcată de mîhnirea regelui asirian. Eminescu era de astă dată tăcut şi posomorît, vorbea foarte puţin şi contradicţia îl irita. În zadar l-am rugat să-mi mai arate vreo poezie sau să mi-o citească tot pe aceea care o cunoşteam. A plecat să se culce devreme, şi dimineaţa, la amiazi cînd m-am dus la el, l-am găsit tot dormind.
L-am sculat. Se dusese acuma supărarea, ba era chiar mai vesel ca alaltăieri. Am petrecut toată ziua rîzînd, mi-a vorbit despre India antică, despre daci, despre Ştefan cel Mare, şi mi-a cîntat doina.
Îi trecuse ciuda regelui asirian şi acum se bucura în linişte de avuţiile şi strălucirea lui.
Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas pînă în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blînd şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutîndu-i; nepăsător ca un bătrîn stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! — fericită pentru artist, nenorocită pentru om!
Primăvara următoare a plecat cu o trupă ambulantă de teatru prin Moldova. Am aşteptat toamna pe Eminescu în zadar — trupa s-a întors fără dînsul. Părintele lui, de fel din Botoşani, l-a regăsit pe excentricul fugar şi, mai cu binele, mai cu de-a sila, l-a luat acasă, şi d-acolo l-a trimis la Viena.
Am văzut mai tirziu: „Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este...” Eminescu îşi ţinea făgăduiala: copilul creştea om mare.
Mai în urmă, l-am întîlnit tot aici pe Eminescu, cu un frate al lui, ofiţer. Plecau amîndoi în străinătate — el la Viena, celălalt la Berlin.
Militarul era frate mai mare; tot aşa de frumos, de blînd şi de ciudat — o izbitoare asemănare în toate. Acela a mers la Berlin; în cîteva luni a speriat Academia militară cu talentele-i şi a dat un examen care l-a făcut pe mareşalul Moltke să se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hotărît să-l ia pe lîngă dînsul. Ca să-şi încoroneze succesul, militarul s-a dus acasă şi, fără să lase măcar o vorbă, s-a împuşcat.
Peste mai multă vreme, cînd am vorbit cu Eminescu de trista împrejurare a militarului, el mi-a răspuns rîzînd:
— Mai bine! ăla era mai cuminte ca noi!
Peste cîţiva ani a venit în Bucureşti tata lui Eminescu. Era un bătrîn foarte drăguţ, glumeţ şi original. Făcuse o bună afacere şi venise să-i cumpere fiului haine şi ceasornic şi să-i deie „din viaţă” o sută de galbeni, partea lui de moştenire din averea părintească.
L-am întrebat atunci pe Eminescu dacă mama lui trăieşte. Mama murise, dar, după aerul posomorît cu care mi-a răspuns, am înţeles că de moartea ei se legau nişte amintiri mai crude decît ca de o moarte normală, nu numai dureroase, dar şi neplăcute.
Am aflat apoi că o soră a lui, care-l iubea foarte, trăia retrasă într-o mănăstire: biata fată era paralizată din copilărie. Şi au fost oameni, nu de rînd, oameni de seamă, cărora le-a plăcut să facă sau să lase a se crede că nenorocirea lui Eminescu a fost cauzată de un viţiu.
Era, în adevăr, un om dezordonat, dar nicidecum viţios. În lumea asta mulţimea celor de rînd crede că plăcerile materiale ale vieţii sunt privilejul lor exclusiv şi că oamenii rari nu au voie să aibă şi defecte.
Avea un temperament de o excesivă neegalitate, şi cînd o pasiune îl apuca era o tortură nepomenită. Am fost de multe ori confidentul lui. Cu desăvîrşire lipsit de manierele comune, succesul îi scăpa foarte adesea... Atunci era o zbuciumare teribilă, o încordare a simţirii, un acces de gelozie, cari lăsau să se întrevază destul de clar felul cum acest om superior trebuia să sfîrşească.
Cînd ostenea bine de acel cutremur, se închidea în odaia lui, dormea dus şi peste două-trei zile se arăta iar liniştit, ca „Luceafărul lui — nemuritor şi rece". Acum începea cu verva lui strălucită să-mi predice budismul şi să-mi cînte Nirvana, ţinta supremă a lui Buda-Qakiamuni.
O aşa încordare, un aşa acces a avut în ultimele momente bune: acela a fost semnalul sfîrşitului. După cutremur, el nu s-a mai închis în odaie să se culce şi să mai facă ce făcea mai-nainte Luceafărul. A pornit înainte, tot înainte, pînă ce a căzut sub loviturile vrăjmaşului pe care-l purta în sînu-i încă din sînul maicii sale. Copil al unei rase nobile şi bătrîne, în el se petrecea lupta decisivă între flacăra celei mai înalte vieţi şi germenul distrugerii finale a rasei — geniul cu nebunia.
Lupta a fost groaznică. Încercarea, drumul către Nirvana, a fost tot aşa de dureroasă cît şi de strălucită.
În capul cel mai bolnav, cea mai luminoasă inteligenţă; cel mai mîhnit suflet, în trupul cel mai trudit! Şi dacă am plîns cînd l-au aşezat prietenii şi vrăjmaşii, admiratorii şi invidioşii sub „teiul sfînt”, n-am plîns de moartea lui; am plîns de truda vieţii, de cîte suferise această iritabilă natură de la împrejurări, de la oameni, de la ea însăşi.
Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit şi de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, şi nu dintr-una care se găseşte pe toate cărările.
Generaţii întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Şerban-vodă, după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, şi o bucată din care să scoţi un alt Eminescu nu se va mai găsi poate. Să doarmă în pace necăjitul suflet! Ferventul budist este acuma fericit: el s-a întors în Nirvana — aşa de frumos cîntată, atît de mult dorită — pentru dînsul prea tîrziu, prea devreme pentru noi.
1889, iunie 18



Sa traiesti nene Inacule in inimile si gandurile noastre !

marți, 1 februarie 2011

Revolta din Egipt - revenire la articolul de ieri

Tocmai ce nici nu apuca sa se usuce litera pe postarea din blog, cand apar ceva raspunsuri la postul de ieri si la intrebarile puse de mine in el.

Iata un mic colt de raspuns la intrebarea:
Ghici cine vine diseara la cina din piata Tahir din Cairo?

Raspuns corect: Mohamed El'Baradei, supranumit "Schimbatorul de fata al Egiptului"

Scurta incursiune in istoria personala:
-doctor in drept licentiat in USA-NY anul '74;
-diplomat din 1964 la ONU (garda veche);
-consilier al ministrului de externe '74-'78 (perioada de crestere in grad si experienta la "locul de munca");
-din '84 pana in '97 ajunge director in AIEA (cine isi aduce aminte, este agentia care acuza Irakul de producere de armamant atomic si chimic-acel armament pe care il cauta americanii si in ziua de azi da nu dau de el);
-din '97 se baga in politica (perioada de antrenament);
-in 2005 ca premiu pentru sprijinul razboiului informatic impotriva Irak-ului si Iranului (tot el a facut mare tam-tam cu programul nuclear din Iran) primeste premiul Nobel pentru pace;
-la inceputul lui 2010 paraseste brusc AIEA si vine in Egipt sa organizeze "revolutia".

Se pare ca Fratia Musulmana (cea prin care fondurile investite se regasesc in "agitatorii" din strada) isi declara sustinerea catre acest "salvator". Pentru ca intotdeauna sunt 2 oameni scosi la fata in astfel de chestiuni, Ayman Nour este si el unul din leaderi. Baietii astia doi au si un termen de finalizare a primului obiectiv-pana vineri 7 Ianuarie.

Acum cred ca aveti raspunsul la intrebarile mele din post-ul de ieri.

Adrian si caderea mogulilor

Acu' sa nu zica lumea ca daca nu-l inghit pe Base inseamna ca sunt pro PDSR.
No way !

Moguliada si corahatarea cu "elitele", de pe vremea lu' nea' Nelu Zambarelu' a pornit. Atunci s-a dezvoltat caracatita, s-a umflat si a cuprins tara din toate partile. Marii moguli post-basesisti sunt si acum adevaratii conducatori politico-economici la noi, mai ales in tara. Ba mai mult, Base si-a creat si el feuda lui si a "ridicat" la rang multi conti, baroni si duci. Acu' fura toata lumea si hotu striga "Hotu'!"

DNA-ul si alte organe moi si flasce de pe la noi nu se invartoseaza decat pe directii comandate politic. Adica nu se f--e decat la ordin si pervers acompaniat de tipetele lui Bombonel. Nu indrazneste nimeni sa ia mogulimea la bani marunti si pe chestiile adevarate si mari. Nu il intreaba nimeni pe Bombo' cum si-a impartit toata Delta Dunarii cu "fratele" Vantu si toata zona Moeciu cu fostul sef al politiei Brasov. Toti stiu ce se intampla acolo, mai ales localnicii, dar n-au ce face, cum dai intr-unul tipa 1.000 si mai nasol ca-i invinetesti si pe aia de la tine din partid.

Mai bine tipa Bombo' tare la atacul asupra lui Nicolescu Zeusu' din Arges si gaseste motiv de cateva manifestatii de tot r-h--u' in fata sediilor PDL.

Nenea Adrian Nastase nu asa se face nenea! Daca vrei sa pari om cinstit si defenderu' adevarului, o declaratie frumoasa in care lasi justitia sa isi vada de treaba si demarezi o ancheta de partid ca sa arati lumii ca nu te doare la coate era mai de bon ton. Pe urma cand nu se gaseau dovezile (improbabil - sau mai bine zis imposibil sa nu fie adevarate fraudele lu' Zeusu') ieseai la rampa si loveai cu PDL-ul de tavan. Da cum in ograda PDSR ca si in cea PDL este multa, multa mizerie nu prea vad cum o sa faci.

Capu' sus PDSR, fi mandru de tine si sigur ca o sa te mai voteze lumea la fel de sigur cum o sa voteze PDL-ul!

Cel mai bine ar fi sa dam ambelor tabere niste arme fara limita de aprovizionare, facem loc undeva in pustia Siberiei pentru o mica batalie si pana nu se omoara unii pe altii sa nu-i lasam sa mai vina in tara.

Daca te-ai saturat, ai grija pe cine votezi !

Am primit de la o buna prietena un filmulet care mi-a facut ziua placuta !

Sper ca o sa va placa !

Atentie material explicit, nerecomandat probasestilor, ataca la fiere!

Se recomanda a se citi cu atentie prospectul sau informatiile de pe ambalaj.
La cel mai mic semn de reactie adversa va recomandam sa consultati de urgenta vecinul cu salariul minim pe economie, pensionarul sau bunul simt!

video