sâmbătă, 19 septembrie 2015

Pentru tine drag „Leader”- alune, măgari şi leadership



Ce ar putea avea în comun aceste 3 lucruri sau care ar fi coordonatele lor comune?
Păi cam au, ar zice nea Mărin şi nu trebuie să facem o cercetare filozofică.
Dacă ne uităm în majoritatea companiilor de pe piaţă este un puternic vid de leadership. Nu mai zic de politică şi crizele din Comunitate. Leul se aşteaptă ca puii de lup să fie lupi dar se poartă cu ei ca un măgar, iar atunci apare problema.

Poza alăturată este grăitoare, dar nu asta ar fi problema cea mai mare, că le dai alune şi primeşti maimuţe. Asta este o rezultantă naturală pe dulcele nostru plai mioritic. Romanul indura multe.
Din fericire maimuţa poate fi dresată şi pentru alunele tale să presteze la un nivel comod pentru tine sau pentru conducerea companiei. Problema apare atunci când te apuci să zbieri ca măgarul, să dai din copite, în stânga şi dreapta, să faci multă balegă pe toţi cei care sunt sub coada ta şi să te aştepţi ca maimuţa să facă ca lupul. Şocul mare este că nu vei auzi un lup mârâind la concurenţă şi vânând clienţii in haită si nici realizandu-si sarcinile cu responsabilitate. Vei primi răgete răguşite de frică, nasuri aburinde pe lângă coada ta şi multă balegă în loc de profit. Başca că unii lupişori nu mai suportă mirosul şi pleacă la alta haită, iar maimuţele rămân la tine şi se transformă încet, încet în măgăruşi.

Povestea, tristă, este la nivel naţional, nu numai într-o amărâtă de companie. Transcende gardul firmei şi graniţele tării şi se plimbă prin Europa. Este năucitor să vezi că acum, după minim 50 de ani de studii şi cercetări, descoperiri şi modele de business, metoda biciul şi morcovul este încă cea mai des folosită. Am observat ca discret si cu multe justificari de eficientizare costuri/criza morcovul dipare, dar biciul nu. Este năucitor şi dezastruos pentru un mediu de business fragil ce se desfasoara într-un mediu politico-economic schimbător. Năucitor este că şi numărul profesioniştilor scade vertiginos. Te loveşti de acest lucru la frizer, la service-ul auto, la medici şi în spitale, în şcoli şi grădiniţe şi în multe companii de stat sau private. Un prieten haios spunea că poate au facut ruşii un virus să elimine profesioniştii din ţară! Partea proastă este că îi elimină şi prin alte părţi. Este îndeajuns să te uiţi la ştiri şi să vezi la ce se pretează primarul capitalei, prim-ministrul şi o întregă haită flămândă de politicieni, angajaţi ai statului si mai ales oameni de aşa zise afaceri. Ce mă îngrozeşte pe mine este că nu mai ai speranţă nici in ţările europeene pe care le credeai cu capul pe umeri. Vestul nu mai este în stare să facă faţă crizelor: economice, greceşti, politice, cu migranţii, etc. Este bătaie pe o învăţătoare bună, abia găsesti un medic bun, abia mai gasesti o tara normala in care sa muncesti cinstit si sa te bucuri de asta. Profesioniştii devin rara avis.

Cum o vorbă românească spune ca: „Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii!”, mă uit mai aproape în grădina noastră şi le spun „leaderilor”:
„Dacă o persoană merge într-o direcţie şi, după o vreme, se uită în spatele lui şi acolo sunt oameni, atunci este un leader! Dacă nu este nimeni, atunci a făcut o plimbare...” Daca un politician crede ca poate fura fara ca nimeni sa il vada, se inseala. La fel de mult se inseala daca crede ca romanul este vesnic prost si nepasator.

Un leader are viziune, responsabilitate şi este ca lupul alfa ce are grijă de toată haita. Trăim vremuri interesante şi mai sunt oameni buni, înca se pot creşte leaderi din ei. Lucrurile se mişcă cand de jos încep să se mişte.
  Ar fi frumos să avem un cap luminat şi leader charismatic în acelasi timp, dar nu îl vad eu acum, sper să apară.
Până atunci hai să mai lăsăm biciul şi să ne uitam la lupişorii din haită, sunt lupi sau măgăruşi?
Dacă sunt măgăruşi, oare leaderul rage sau mârâie?

duminică, 6 septembrie 2015

Încrederea-Speranţa-Credinţa




Când mă jucam cu copii mei şi îi aruncam în sus, ei râdeau, pentru că ştiau că îi voi prinde întotdeauna. Aceasta este Încrederea.




 

În fiecare noapte când ne culcăm, nu avem garanţia că în ziua următoare ne vom trezi vii, dar continuăm să punem ceasul să sune pentru a ne trezi. Aceasta este Speranţa.


Datorită secetei prelungite, locuitorii unui sat au decis să se roage ca să fie ploaie. Când s-au strâns să se roage în biserică, un copil a venit cu umbrela. Aceasta este Credinţa.


Trei lucruri esentiale care nu trebuiesc pierdute sau uitate. Impreuna cu Iubirea ne fac inima mai usoara, drumul mai neted si sigur, oameni mai buni si mai nobili.

Traim zile interesante, imi place mie sa spun. 
Migrantii risca tot ca sa isi puna familiile si copii la adapost de cea mai mare urgie creata de om: RAZBOIUL! 
Primarul Oprescu este arestat pentru mita si prins in fapt. Incet, incet iese la suprafata mazga imputita a minciunii, trasa de adevarul cel slab si uitat.
Oamenii sufera si altii comenteaza pe FB ca niste mici nazisti speriati ca cineva le va fura ceva...ce? Nici ei nu stiu! Suntem atat de mici la suflet si handicapati emotional ca nu suntem in stare sa ne punem in locul unui tata care isi vede mort copilul de 3 ani pe o plaja. De nebun si terorist ce este, face el asta? 
Mamele cu copii in brate risca tot ca sa iti ia tie... ce? Praful de pe toba!? 
Asa am ajuns?
Nu ne mai interseaza nimic de cel de langa noi si traim amagirea ca noua nu ni se poate intampla!? Generali de carton si guvernanti belicosi declara ca a venit sfarsitul lumii si musulmanii ne vor invada. 
De ce asta, cand toti migrantii vor in Germania, ce treaba au ei cu Romania!? 
Si daca au, oare noi suntem mai caini decat cainii si refuzam sa intindem o mana unui om ce fuge de moarte!?

  Celor ce nu inteleg ce inseamna razboiul, le recomand sa faca un mic efort si sa citeasca cateva volume scrise de Sven Hassel sau sa stea de vorba cu cineva care a vazut cu ochii lui ce face aceasta fiara dezlantuita de om. Mie mi-a povestit bunicul, tata si alti oameni aproipiati ce au trecut prin zilele negre ale anilor '30-'50. Un alt om drag mie mi-a povestit ce a vazut in Africa secolului 20. Am citit mult si am vazut multe documentare, dar, realitatea este cu mult mai rea.

Iubirea este cununa. Increderea, Speranta si Credinta sunt pilonii.
Oare noi, acum, pe ce mai stam si cu ce ne incununam.....
Oare noi ne mai numim oameni...
Eu zic ca da. 
In fiecare zi cunosc oameni frumosi si vii. 
Oameni cu suflet si inima. 
Oameni care iubesc, spera, au credinta si incredere in ei si in cei din jur. 
Imi place sa cred ca ei sunt inca sufletul acestei tari si sper sa nu fiu naiv!

joi, 3 septembrie 2015

The Shift, dr Wayne Dyer şi despre EGO



Acum câteva zile, mai precis pe 29 August 2015, un om deosebit a plecat în căutarea fericirii finale. În memoria lui vă scriu acum.

Celor care încă nu i-au văzut filmele şi nu au citit ceva scris de el, le recomand cu mare căldură să îşi aloce ceva timp pentru a îşi răsfăţa sufletul cu filmul The Shift (click aici pentru vizualizare)

El defineşte într-un stil unic EGO-ul, ca fiind Edging God Out=Marginalizarea lui Dumnezeu din sufletul nostru. Cum îngrădim, inconştient sau nu lumina pusă de Divinitate în sufletul fiecărui om şi ce rol are societatea în toate astea.

La rândul său celebrul Ken Blanchard (autorul cărţii The One Minute Manager) preia această expresie şi o exemplifică astfel:
“Cea mai mare dependenţă cu care se confruntă majoritatea preşedinţilor de companii, managerilor, oamenilor de stat şi politicienilor este EGO-ul lor, care îl putem descrie ca fiind Edging God Out, este ca atunci când ei se cred buricul pământului. Când ajung în acest punct, împing şi trag tare pentru bani, recunoaştere, putere şi statut, cu orice preţ. Uită că sunt acolo mai mult să servească decât să fie serviţi!”

Nada pentru film, sunt câteva sfaturi de la acest om deosebit:

·         Atunci când judeci pe cineva, nu îl defineşti pe el, ci te defineşti pe tine.
·         Simte-te prost sau motivează-te! Orice vei face este alegerea ta.
·         Un conflict nu poate trăi fără participarea ta.
·         Nu poţi fi singur dacă iţi place persoana cu care eşti singur.
·         Cum te tratează oamenii face parte din karma lor. Cum le răspunzi face parte din karma ta.
·         Dacă schimbi modul în care vei privi lucrurile, lucrurile la care te uiţi se vor schimba.
·         Cea mai mare formă de ignoranţă este să respingi ceva despre care nu ştii nimic.
·         Să faci ceea ce-ţi place este piatra de temelie a abundenţei tale.
·         Abundenţa nu e ceva ce se obţine, ci ceva la care te racordezi.
·         Când dansezi, scopul tău nu este să ajungi într-un anume loc de pe ringul de dans, ci să te bucuri de fiecare pas al dansului.

Fi curios şi inspirat, lasă lumina sa crească în sufletul tău, Dumnezeu a pus-o acolo!