Soartă sau Scenariul de viaţă !?

  „Jeder şade la pian şi-şi plimbă degetele pe claviatură. Sulul de hârtie, imprimat cu multă vreme în urmă de strămoşii lui, se roteşete încet. Muzica se revarsă într-un tipar pe care el nu îl poate schimba - uneori melancolică, alteori veselă, acum stridentă, acum melodioasă. Din când în când, Jeder ia un acord, uneori vocal, al cărui sunet poate să se combine perfect cu ceea ce este scris sau să tulbure curgerea lină a melodiei sorţii. Se opreşte să se odihnească, fiindcă sulul este mai gros decât papirusul legii din templu. El cuprinde legea şi profeţii, cântecele şi lamentările, un vechi testament şi unul nou: un cadou cu adevărat magnific, mediocru, sumbru sau jalnic, pe care i l-au oferit bucată cu bucată părinţii lui iubitori, indiferenţi sau plini de ură. Nutreşte iluzia că muzica îi aparţine şi, pentru asta, are martor propriul corp, care oboseşte tot mai mult cu fiecare oră şi fiecare zi de lovit neîncetat în claviatură. Uneori, în timpul pauzelor, se ridică să facă o plecăciune sau să primească huiduieli de la rude şi prieteni, care cred, de asemenea, că melodia pe care o cântă îi aparţine.

  Cum se face că membrii speciei umane, cu toată înţelepciunea, conştiinţa de sine şi dorinţa de adevăr şi identitate pe care au adunat-o, îşi dau voie să rămână într-o astfel de situaţie mecanică, marcată de patetism şi autoînşelare?

  În parte se întâmplă aşa pentru că ne iubim părinţii şi în parte fiindcă viaţa e mai uşoară astfel, dar totodată e şi pentru că, în evoluţia noastră, încă nu ne-am îndepărtat suficient de strămoşii primate ca să procedăm altfel. Avem ceva mai multă conştiinţă de sine decât primatele, dar nu mult mai multă. Scenariile sunt posibile doar fiindcă oamenii nu ştiu ce-şi fac lor înşile şi ce le fac celorlalţi. De fapt, a şti ce faci reprezintă opusul funcţionării după un scenariu. Există anumite aspecte ale funcţionării organice, psihice şi sociale care se petrec fără voia omului – scăpări care au loc fiindcă au fost programate. Ele influneţează puternic destinul individului, prin intermediul celor din jur, în timp ce îşi păstrează iluzia autonomiei. Dar există totodată remedii ce pot fi folosite.”

Eric Berne – Ce spui după „Bună ziua”-Cap.14.Cum este cu putinţă scenariul de viaţă.

Dacă înlocuieşti „scenariul” cu soarta/ce îţi este scris/programarea parentală/strategie de viaţă/felul tău de a fi şi acţiona în viaţă/karma/caracterul/etc. poţi înţelege o parte a semnificaţiei parabolei peşterii a lui Platon, în care cei care fac să danseze umbrele pe pereţii peşterii sunt părinţii sau persoanele influente din viaţa noastră din perioada 0-6 ani.

Cursurile şi literatura de Parenting sunt bune, mai ales dacă ne învaţă cum să dăruim copiilor noştri un scenariu de Învingător în viaţă. Este important ca "Jeder cel mic" să primească un astfel de scenariu de la părinţii lui.